Fabian's Blog

Prima evadare 2011

2011-05-11T11:12:00.014+03:00

Este concursul cu cei mai multi participanti de la noi din tara 1265 de concurenti care au platit inscrierea. Eveniment ce s-a desfasuat evident in capitala.
In mod normal traseul de la Bucuresti de 55 de km este usor cu o diferenta mica de nivel aproximativ 100 de metrii, alcatuit din drumuri forestiere, accesibil tuturor dar ploile dinaintea concursului a facut ca traseul sa fie unul foarte greu plin cu noroaie si balti astfel doar 568 au reusit sa termine.
Conditiile in timpul concursului au fost vitrege ploaie,vant, frig si foarte mult noroi.
Organizarea a fost la nivel inalt,cel mai mult m-a incantat elicopterul care ne filma, imi dadea senzatia ca sunt important :D dar mai ales corturile incalzite si pastele au fost aur curat la sfarsitul concursului cand tremuram de frig.
In timpul concursului m-am simtit relativ bine startul a fost unul rapid dar pana intr-un final am reusit sa ma strecor in fata dupa care a inceput lupta cu noroiul.
Inainte de competitiei imi faceam griji ca traseul nu este practicabil pe bicicleta dar pentru cei din fata a fost aproape in totalitate practicabil probabil ca pe masura ce mergeau concurentii devenea tot mai dificil.
Totul era in parametrii corespunzatori pana in ultimii 5 kilometrii unde au inceput problemele in momentul in care am inceput sa ies pe camp.Acolo am inghetat aveam hainele ude si vantul batea cu putere, timp in care mi-au inghetat mainile si picioarele.Pana in acel moment nu am avut probleme cu frigul aveam energie sa ma incalzesc dar odata ce aceasta a disparut nu mai reuseam sa ma incalzesc astfel am cedat.Tin minte ca ma uitam pe camp si nu vedeam pe nimeni dupa care am intrat in padure am mai mers putin si am fost ajuns de 2 concurenti.
In ultima parte am peierdut foate mult timp.
La final am ajuns al 4-lea la categoria de varsta si locul 10 la general.

Liman bike race

2011-05-02T10:12:00.010+03:00

Am sarbatorit 1 mai muncitoresc "la birou la munca" adica pe bicicleta la concurs.
Liman bike race este un concurs foarte reusit cu o zona frumoasa un traseu solicitant cu o organizare buna, premii consistente si fara taxa de inscriere.
La fel ca si anul trecut am avut probleme cu orientarea, traseul a fost mai bine marcat decat la editia precedenta dar tot nu suficient, adica la intersectii ar fi trebuit ca drumurile gresite sa fie barate,inchise cu o banda.
In timpul competitiei m-am simtit bine eram printre primii concurenti dar noroiul de pe ochelari si marcajule nu foarte vizibile m-a facut sa merg pe alte poteci, m-am intors de fiecare data inapoi pe traseu dar in timpul acesta am fost depasit de alti concurenti astfel am ajuns pe locu 3 la general si locul 2 la categoria de varsta la tura scurta.

Maros Bike XCO CUP

2011-04-19T10:27:00.029+03:00

Reprezinta primul concurs pentru mine de anul acesta, evenimentul s-a desfasurat in Cluj Napoca in padurea Faget.
Am fost incantat sa particip la acest tip de competitie cross country olimpic in ultima vreme numarul acestora a scazut in comparatie cu maratoanele care au luat o amploare mult mai mare.Desigur si maratoanele sunt frumoase dar xco-ul are farmecul sau aparte.
Traseul a fost unul destul de dificil cu o diferenta de nivel pe tura mare, ce cuprindea urcari abrupte,coborari tehnice presarate cu tot felul de obstacole radacini,dropuri si bolovani.

(Una din coborarile tehnice)

(Negocian trasa ideala prin sectiunea cu bolovani)

(Un drop peste care mi-a facut placere sa trec)

Imi faceam griji deoarece cu cateva zile inainte evenimentului a plouat intens dar traseul era in conditii bune doar cu o portiune cu noroi unde trebuia sa impingi la bicicleta.

Am participat la categoria "Hobby" unde am castigat, locuri fruntase fiind ocupate tot de colegii mei de echipa, practic podiumul fiind ocupat de echipa Pro Cyclin Geiger Team aproape in intregime.
In timpul cursei lucrurile au mers bine pentru mine, noua bicicleta a functionat ireprosabil si a reprezentat un avantaj pentru mine.

Startul a fost unul bun astfel pe prima coborare eram primul, pe restul portiunilor am accelerat dupa care am mers in ritmul meu pana la sfarsit.

(Startul)

La categorie elite cele mai bune locuri au fost ocupate tot de colegii mei de echipa 6 (Lucian Logigan), 8 (Tudor Oprea) si 12 (Marius Petrache), fiind primii 3 sportivi romani din clasament.
Atmosfera a fost una frumoasa am primit multe incurajari de pe margine.

(Cateva poze cu o parte din echipa in echipamentul nou)

(Corturile echipei cu sponsorii)
Am impartit podiumul cu Roberto "Vexy S" :)

Multumesc fotografiilor pentru poze, echipei si celor de pe margine pentru incurajari :D

Echipa nouă

2011-03-06T19:28:00.019+02:00

Anul 2011 aduce o serie de schimbari respectiv infiintarea unei echipe noi de ciclism ce se va numi PRO Cycling Geiger Team.
Noua echipa o sa fie formata in mare din aceasi oameni dar in plus o sa avem doi membrii noi Lucian Logigan si Marius Petrache, echipa ce va fi coordonata de Tudor Oprea.
Pentru mine este un motiv de bucurie si mandrie sa fac parte din aceasta echipa alcatuita din cei mai buni ciclisti ai Romaniei.
Sper ca va fi un an mai bun lipsit de evenimente neplacute cu rezultate multumitoare.

Noul echipament cu sponsorii

Echipa va merge pe biciclete Ideal Race Pro echipate cu furca Magura componente Shimano, Pro, Fi'zi:k si cauciucuri Kenda.
Sper sa ma incadrez si eu in peisaj tot cu o bicicleta Ideal Race Pro :D

Arges Autumn Race

2011-01-10T10:45:00.033+02:00

Este ultimul concurs de bicicleta la care am participat in 2010 astfel de acum inainte sunt la zi cu povestirile de pe blog.

Concursul de la Pitesti este unul de tip cross country dar este inedit datorita faptului ca numarul de ture nu este fix existand 2 categorii de 100 si 200 de minute.
Ideea acestui concurs este de a parcurge cat mai multe ture pana la expirarea timpului.
Datorita faptului ca nu exista un numar fix de tura este greu sa iti dozezi energia mai ales pentru 200 de minute si asta inseamna ca trebuie sa mergi tare pe tot parcusul concursului.
Eu m-am inscris la 100 de minute am considerat ca este categoria potrivita pentru mine suficient ca sa ma simt bine.
Inainte de concurs am facut o tura de recunoastere a traseului si m-am bucurat de cea ce am vazut.

In primul rand m-am bucurat ca este prima editie fara noroi in care s-a putut merge pe bicicleta , al 2 lea motiv era traseul care era cel mai spectaculos de pana acum cu urcari si coborari abrupte santuri, radacini cu portiuni drepte de viteza.
Astfel eram incantat sa iau startul care era unul de tip Le Mans.
Ma asez la linia de start, ne inghesuim, toti doreau sa fie in fata.

Dupa numaratoarea inversa fug repede dupa bicicleta.Dar toata treaba asta nu era deloc usoara mai ales cu pantofii de bicicleta in picioare care au talpa din plastic si aluneca foarte tare pe asfalt.
Genul acesta de start mi s-a parut mai periculos decat cel pe bicicleta.

Cu toate acestea am luat startul bine astfel la sfarsitul primei urcari eram al 2-lea.
Dupa care pe la jumatea primei ture am luat conducerea la categoria 100 minute.

Toate mergeau cum trebuie mai putin schimbatorul de spate care pe masura ce inaintam in ture schimba tot mai prost si nu intelegeam de ce.
Pana in tura 4-a cand misterul s-a elucidat,la inceputul unei urcari am incercat sa schimb viteza dar schimbatorul de spate nu mai reactiona,trag de cablu si observ ca era foarte intins m-am gandit ca s-o desfacut surubul , ma opresc imi scot trusa de imbusuri si strang de cablu.Ma sui pe bicicleta, actionez maneta dar schimbatorul tot nu reactiona.Atunci observ cablu de schimbator rupt de la maneta.

Imi continui tura cu chiu cu vai pana la feed zone acolo il rog pe Costel sa-mi stranga suruburile limitatoare de la schimbator in asa fel incat sa urce schimbatoru pe un pinion mai mare.

Dar schimbatorul nu urca prea sus si atunci Costel imi imprumuta bicicleta lui un Scott Spark 10 full Xtr:D

Intre timp pierd un loc in clasamentul general.

Nu stiam daca regulamentul imi permite sa schimb bicicleta dar nu aveam prea multe variante.

Imi iau cipul si numarul de concurs si countinui cu noua bicicleta.

Scott-ul este o bicicleta excelenta dar nu eram obisnuit cu ea fiind cu 2 marimi mai mica, manetele de schimbator dual control .Dar pana in final reusesc sa fac 2 ture cu noua bicicleta mentinand locul 2 in clasamentul general si locu 1 la categoria de varsta.

Acest ultim concurs din 2010 este poate unul dintre cele mai bune pentru mine in care m-am simtit excelent astfel inchei anul intr-un mod optimist cu speranta ca 2011 va fi unul mai bun.

Sa ne vedem sanatosi si voiosi in 2011 !:))

Predeal Mtb Trophy

2010-12-29T11:06:00.000+02:00

Pe masura ce inaintam spre sfarsitul anului am aflat de organizarea unui nou maraton in Romania si anume Predeal Mtb Trophy.
Cea ce m-a determinat sa particip la acest eveniment este locatia, pozele de pe traseu si munca necesara pentru amenajarea traseului.
Nu imi prea place sa particip la concursurile care se afla la prima editie de obicei au multe probleme organizatorice chiar daca sunt oameni care isi dau silinta sa iasa un eveniment reusit se mai intampla sa mai aibe scapari si numai experienta a mai multor editii le rezolva.
Dupa cum am banuit concursul a avut ceva scapari de la inceput ora startului s-a amanat cu o jumatate de ora dar defapt startul s-a dat mai repede decat se anuntate.Eu imi faceam incalzirea in spatele plutonului cand am auzit ca incepe numaratoare inversa, n-am mai avut timp sa ma strecor mai in fata astfel am plecat ultimul.Probabil ca nu i-as fi prins pe cei din fata daca masina politiei ar fi mers mai repede, oricum am depus un efort destul de mare ca sa imi fac drum prin tot plutonul.

Pe prima coborare imi sare veste din buzunar si mi se prinde la roata si la schimbatoru de spate cea ce ma face sa ma pierd de plutonul fruntas.
Dupa care incerc sa-i prin din urma si fortez pe drumul forestier reusesc sa prind o parte din concurenti pe primul push-bike.Desi ceilalti nu erau cu mult in fata efortul depus pana aici ma impiedica sa ma tin dupa acestia.

A doua problema a concursului care a dat cele mai mari batai de cap tuturor concurentiilor a fost marcajul traselui.Desi erau multe benzi, in punctele critice la intersectii nu stiai in ce directie sa mergi nici macar arbitrii de traseu nu te indrumau cum trebuie astfel am parcurs o portiune de traseu de 2 ori si inca o alta tentativa de ratacire dar am avut noroc cu un turist.
Nu pot sa-i critic cu inversunare, stiu ca respectivii arbitrii sunt voluntari sau sunt oameni platiti si se mai intampla sa nu intelega corect indicatiile primite.
Traseul a fost unul exceptional,am fost impresionat de efortul organizatorilor de a amenaja traseul aici ma refer la poduletele din lemne facute peste santurile cu noroaie si potecile prin padure dar ultima coborare mi-o ramas la suflet.
Mi-o ramas intiparit in minte si push-bikul care o fost un pic cam lung pentru gustul meu.
Dupa ratacirele de pe traseu nu stiam pe ce loc ma aflu , cine este in fata mea.
Pe tot parcursul concursului m-am straduit sa merg cat mai bine sa castig avans fata de ceilalti dar efortul meu era in zadar pentru ca nu mergeam pe drumul bun si asta nu-mi facea deloc placere.
In final aveam sa aflu ca sunt pe locul 3 la general si locul 2 la categoria de varsta la traseul lung.
Per total evenimentul a fost unul frumos!

Duatlon Brasov

2010-12-06T12:06:00.001+02:00

Duatlonul de la Brasov este un alt eveniment la care am participat cu drag.
Imi place foarte mult locatia, ideea, organizarea dar mai ales traseul de bicicleta ce cuprinde o serie de coborari spectaculoase unele mai abrupte,tehnice altele de viteza in functie de preferinte.
Daca la alte concursuri de bicicleta trebuie"sa mananci mult aluat ca sa dai de crema si de cireasa de pe tort" aici ai parte tot timpul de un traseu care te tine cu zambetul pe buze,urcarile foarte abrupte cu bolovani,santuri si radacini nu-ti dau ocazia sa te plictisesti si te tine mereu in tensiune.Desi traseul nu este unul lung,diferenta de nivel si dificultatea traseului il face destul de provocator.
Dupa denumirea evenimentului ne dam seama ca acest concurs implica doua probe.
Alergarea nu este punctul meu forte si am decis sa particip cu colegul meu Marius un alergator foarte bun la categoria stafeta profi.
Traseu de alergare este ucigator cuprinde o gramada de scari cu o diferenta mare de nivel care trebuie parcursa de 2 ori.
Fata de anul trecut unde temperatura era de 0 grade, acum aveam parte o vreme superba.
Concursul incepea cu proba de alergare dupa care continua cu cea de bicicleta si se terminca tot cu proba de alergare.
Asa ca se da startul si nu dureaza mult si deja concurentii se intorc la zona de tranzie.

Marius soseste printre primii aflati intr-un grup strans.Preiau stafeta,facem schimb de chip cat mai repede.

Prima parte cu alergatul prin zona de tranzitie, urcatul pe scari cu bicicleta in spate si prima panta din traseu este incredibil de solicitanta, probabil din cauza ca n-am reusit sa ma incalzesc suficient.
Dupa care incerc sa intru intr-un ritm dar nu prea reusesc, de cateva ori sunt nevoit sa ma dau jos de pe bicicleta din cauza lipsei de aderenta.
La primul punct de alimentare sunt oarecum confuz in ce directie sa merg aici era o intersectie cu mai multe poteci, organizatorii imi ofereau indicatii dar eu nu reuseam sa le inteleg.
Eu am ales sa merg pe iarba decat pe pietris pentru ca iti oferea o aderenta mai buna dar organizatorii credeau ca o sa ma indrept spre o alta poteca care era defapt coborarea.
Toata neintelegerea m-a costat destul de mult timp astfel sunt ajuns de alti concurenti si toata zdroaba mea de a castiga un avans dispare.

Dupa cum v-am mai zis desi traseul nu era unul lung era foarte obositor pe parcursul urcarii ma gandeam ca o sa trebuiasca sa ma urc odata si asta ma ingrijora ca nu o sa mai reusesc sa urc la fel de repede.

Coborarea incepea cu o portiune abrupta cu bolovani exact cum imi place mie.

"Serpuiam" cu o oarecare teama, o previzualizare a traseului inaintea concursului era foarte buna. Nu stiam la ce sa ma astept si nu vroiam sa o gafez desi am avut cateva tentative minore.
Toata treaba cu prudenta dispare destul de repede si incep sa actionez maneta de frana tot mai putin si incep sa ma bucur de coborare.
Daca pe prima urcare parca nu imi venea sa mai urc odata acum la a doua tura ma simteam foarte bine si de abea asteptam sa mai cobor odata.

In clasament stateam bine eram al 2 lea in clasament dupa Rosiouru.
Dar din nou fac o prostie dupa o coborare lunga si zdruncinatoare ajung la un urcus mic unde un alt concurent in fata mea imi strica demarajul sunt nevoit sa pun frana dupa care ar fi trebuit sa dau doar cateva pedale ca sa trec peste urcus mic dupa care din nou incepea o alta coborare dar cand am fortat, lantul nu statea bine pe pinioane sau pe foi si atunci am intis schimbatorul la maxim iar arcul din interiorul schimbatorului a sarit din orificiu.Astfel lantul meu nu mai statea intins si tot sarea la orice denivelare mica.
In prima faza n-am realizat ce se intamplase dar dupa care am vazut lantul ce atarna situatia nu era deloc roz.
Ma opresc si incerc sa ma gandesc cum as putea remedia problema dar nu stiam ce sa-i fac si toata treaba ar fi durat mult timp astfel nu aveam prea multe variante decat sa continui asa.
Din nou eram dezamagit mai ales ca o sa piarda si Marius care isi daduse silinta ca sa vina printre primii concurenti dar si din cauza ca nu o sa mai prind coborarea:))
Imi vine in minte o idee salvatoare sa pun lantul pe foaia si pinioanele extreme astfel fortez lantul sa stea intins.

Astfel reusesc sa urc pe Tampa fara sa fiu ajuns de alt concurent si la vale nu mai aveam probleme.
Mai ales ca acum stiam traseul m-am putut bucura de coborare pe deplin.
Ajung la zona de tranzitie din ii dau cipul lui Marius care isi continua tura de alergare si in final soseste tot al doilea si ne clasam pe locul 2 dar organizatorul ii descalifica pe ceilalti din motive ce nu le cunosc astfel am urcat pe locul 1.Imi pare rau pentru ei.
M-am bucurat ca am reusit sa clasam pe podium dupa problemele care le-am intampinat,am reusit sa facem o echipa buna si premile consistente de la acest concurs.

(Ii multumesc lui Marius pentru prestatie.)

Ne vedem la anul!

Geiger maraton

2010-10-26T13:46:00.000+03:00

Geiger maraton este pentru mine maratonul "cel mai....."nu zic nimic ca o sa sariti pe mine si o sa-mi reprosati ca sunt subiectiv:)) , ce pot sa spun este ca s-a muncit mult pentru organizarea acestuia si este maratonul de la mine de acasa.
Dupa concursul de la Garana am facut o pauza scurta dupa care am inceput sa ies din nou dar nu pot sa zic ca ma simteam prea in forma nici moralul nu era prea bun dar deobicei la Sibiu merg destul de bine.

Spre ghinionul nostru in seara dinaintea concursului dupa cateva saptamani in care n-am vazut strop de ploaie si totul era uscat o inceput potopul.
In mare parte nu era problema deoarece traseul este unul nisipos si pietros dar cu cateva portiuni scurte ca la Techirghiol.
Dupa numaratoarea inversa se da startul din camping de la Dumbrava.
Aici noroiul imi cam da un pic batai de cap mai ales la start unde trebuia sa ocolosesti multe...gropi,balti ,santuri pomi,crengi si alti concurenti.
Pe prima portiune a traseului ma hotarasc nu fortez si sa merg intr-un ritm constant de frica sa nu clachez ca la Garana.
Dar din nou mi se iveste ceva neplanuit pe prima coborare catre Cisnadioara imi dau drumul la vale un pic cam tare si intr-o zona unde se ingusta drumul nimeresc intr-un sant adanc situat pe diagonala, in care bicicleta decide sa ramana acolo dar eu imi continui traiectoria in niste boscheti.
Dupa ce imi iau bicileta de jos observ cu tristete ca maneta de frana avea o pozitie ciudat si atunci am crezut ca mi-am rupt levierul de la frana, spre fericirea mea era intreaga dar cand sa plec vad ca maneta de schimbator de la foi atarna pe jos( Fu#k bippppp !!!!)
M-am tras pe margine si am incercat sa remediez problema dar era imposibil atunci pe moment am fost foarte dezamagait, resemnat ca trebuie sa abandonez.Pentru mine concursul de la Sibiu este unul foarte important pentru ca este la mine acasa.
Dupa cateva momente m-am decis sa continui realizand ca o sa ma descurc si cu o singura foaie dar aveam sa aflu ca nu-i chiar asa usor.
Nu era deloc placut deoarece maneta sarea in toate directiile si nu aveam cu ce sa o prind sa stea pe loc si eram nevoit sa o tin cu un deget.
Trebuia sa fiu atent sa nu apas pe levier sau sa se loveasca de ghidon ca atunci se schimba viteza
si era dificil sa urci din nou lantul pe o foaie superioara, trebuia sa te opresti pe loc sa ti cu amblele maini de maneta.
La primul punct de alimentare Costel ma ajuta sa-mi indrept ghidonul care statea stramb dupa cazatura imi ung lantul si intre timp sunt ajuns de George cu care merg pe toata urcarea catre varful Magura.
Eram bucuros ca aveam cu cineva sa merg,sa imi tina de urat si sa pastrez un ritm mai bun.
Pe ultima urcare in Cisnadioara sunt ajuns de Norbert care ma si depaseste.
Am incercat sa fortez pe portiunile de coborare si de plat desi nu era cu mult in fata nu reusesc sa-l prind astfel pierd si locul 3.
Atat pentru maratonul de la Sibiu...

Banat Mtb Maraton

2010-08-10T09:27:00.000+03:00

Urmatorul concurs pe lista a fost Banat MTB Maraton un eveniment care nu trebuie ratat ce ofera peisaje superbe, trasee excelente pentru mountain bike, oameni prietenosi si amabili.
Am ajuns de sambata pe la amiaza la Garana ne-am cazat,am despachetat lucrurile.
Dupa care ne-am impartit atributile unii trebuiau sa faca de mancare altii sa repare si sa regleze bicicletele.
Astfel am inceput sa reglam si sa facem ultimele retusuri inainte de concurs daca n-am avut timp pana atunci. Aproape toti "gadileam" cate ceva pe la bicicleta chiar daca totul era ok macar sa-i fi dat un pic de luciu un polish ceva:))

Spre seara o parte dintre noi am asistat la Festivalul Folk, in fiecare an in perioada aceasta se desfasoara cate un eveniment muzical.
Dupa care ne-am dus fiecare la paturile noastre unii mai repede altii mai tarziu.

A 2 zi m-am trezit destul de odihnit am mancat, m-am adapat dar imediat ce m-am suit pe bicicleta si am inceptut incalzirea am sesizat ca la deal ceva nu merge prea "roz" respectiv pedalele se invarteau cam greu si asta nu era vina bicicletei:)).
N-am luat in seama treaba aceasta fiind convins ca este ceva de moment.
Dintre cele 3 variante m-am hotarat sa ma inscriu la distanta de 62 de km fiind proba medie.
La start nu prind o pozitie prea buna iar pe prima urcare mai dificila pe bolovani sunt nevoit sa ma dau jos de pe bicileta si sa imping.

Urcarea respectiva continua pe asfalt dupa care pe un drum cu pietris unde reusesc sa prind din urma plutonul fruntas.
Ma asez in pluton incerc sa ma recuperez si sa ma tin aproape.

Dupa cum v-am zis de pe la inceput se vedea ca" nu prea merge treaba", nu reuseam sa tin pasul cu ceilalti dar recuperam pe coborari ce pierdeam pe urcari.
Si astefel reusesc sa ma mentin acceptabil pe portiunea valonata dar lucrurile incepeau sa mearga mai prost odata cu inceputul unui drumul forestier respectiv inceputul la urcare cea mai lunga din concurs.
Aici pedalele pareau din plumb si de parca nu era suficient, frecvent mi se intampla ca roata de spate sa piarda din aderenta.
Imi scot din buzunare geluri mancare dar nimic nu parea sa mai aibe efect.
La un moment dat parasim drumul forestier, trecem printr-un raulet si continuam cu o urcare pe o poteca abrupta. Aici as fi avut putere sa urc pe bicicleta... asta daca nu aveam "chain suck"lantul era mizerabil plin cu noroi nisipos si astfel nu mi se dezlipea de pe foaia mica.
M-am fortat o portiune sa urc cu foaia mijlocie dupa care am inceput sa imping.
Un concurent a fost foarte amabil si mi-o imprumutat o sticluta cu ulei pentru care ii multumesc.
Aici am ramas fara apa si toate la un loc mi-au pus capac si am inceput sa "inaintez ca un melc" dupa care ma tot uitam dupa punctul de alimentare care intarzia sa apara in "orizontul meu insetat":)).
"Pletosu" nici el nu era in apele lui el fiind inscris si la traseul lung spre ghinionul sau norocul lui dar cu o poveste si cateva glume mergem o bucata buna de drum pana unde se bifurcau traseele aici ne luam la revedere si ma bucuram ca nu trebuie sa mai urc si eu pe Vf Semenic.
Dar poate as fi preferat sa mai urc decat sa merg pe un drum forestier plin cu noroaie pe langa niste excavatoare in care inaintai foarte greu.
Asteptam cu nerabdare ultima coborare care este spectaculoasa, asta poate si din cauza ca este urmata de finish:))
Ovidiu ne astepta cu cronometru dar in situatia mea i-ar fi trebuit un calendar sa vada timpul :))
Daca la inceput stiam ca traseul are in jur de 55 de km m-am gandit cat poate sa imi ia ca sa-l parcurg dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si in final chiar si cei care au castigat au facut o medie slaba asta din cauza traseului care era dificil si pentru ca avea mai multi kilometrii.
Ulterior m-am tot gandit care ar fi cauza pentru prestatia si lipsa de energie dar n-am ajuns la nicio concluzie.Sa fi fost vina la "aghiasma" de cu o seara inainte?aceasta va ramane un mister......

"Za end!!!

Salzkammergut Trophy 2010

2010-07-22T21:52:00.000+03:00

Dupa o perioada lunga in care n-am mai scris nimic am revenit, daca se poate spune asa .
Am ramas in urma cu "povestirile de noapte" dar sper ca incet, incet sa recuperez...
Asa ca povestea incepe in momentul in care m-am hotarat sa completez datele si raspunsul la o intrebare pentru participarea la un concurs organizat de revista MBike.Premiul reprezenta taxa de particpare pentru un alt concurs,un maraton de mountainbike.
Eu eram foarte incantat de ideea da a particpa si vizita aceasta zona,ceea ce m-a si impins sa particip la concurs.
Primele imagini din zona le-am zarit in filmul "Offroad to Athens" si am fost impresionat de peisaje,in special de o portiune de tunel sapata prin stanca .
De atunci imi planuiam sa merg si eu pe acolo asta fiind cu multa vreme in urma.
Intamplarea face sa castig taxa de participare.
Urmatoarea problema era sa gasesc pe cineva cu care sa merg.Probabil ca as fi gasit un mijloc de transport dar eu vroiam sa merg cu cineva cunoscut .
Situatia s-a clarificat in momentul in care Ovidiu a pus la dispozitie GEIGER MOBILUL pana in Austria,in final ne-am strans o gasca faina desi mi-ar fi placut sa fim echipa completa.

Intre timp am aflat ca sunt mai multi romani interesati sa participe la concurs
Oac si cu Zaco s-au oferit sa ma ia cu ei si le multumesc pe aceasta cale.:d
A doua problema era sa-mi aleg distanta, in final m-am inscris la proba de 119km, eu deobicei nu particip la distante asa lungi dar am zis ca daca tot merg atata drum macar sa vizitez bine zona si sa ma chinui ca sa tin minte.
In final am primit ce-am vrut in sensul ca am vazut multe lucruri frumoase si le-am tinut minte o parte din ele:))

Ziua 1
Dupa cateva ore bune (desi mi s-o parut ca am ajuns destul de repede) de mers cu masina ajungem in Austria.Vremea aici era frumoasa peisajele superbe ca in poze:))
Dupa ce ne-am invartit pe niste stradute inguste am gasit pensiunea si ne-am cazat.

Desi eram obositi am plecat sa exploram un pic zona cu bicicleta deoarece timpul este scurt si am zis sa profitam cat putem.
Eu si cu Andrei ne-am abatut un pic de la drumul planuit initial si am ajuns prin cateva locuri impresionante.

Ziua 2
Cu o zi inainte de concurs ne-am hotarat sa mergem sa vizitam orasul lui Mozart, Salzburg.

Prima vedere care imi atrage atentia este cetatea Hohensalzburg

Este un oras frumos cu strazi inguste,numeroase cladiri vechi si biserici cu o arhitectura deosebita.

Dupa-masa ne-am intors inapoi in Bad Goisern locul de unde se ridica plasa cu numerul cipurile si alte lucruri ce erau prin pungi.
Aici ne-am invartit pe langa numeroasele standurile de piese,biciclete si alte accesorii unele dintre ele exotice.

Ziua 3
Ziua cea mare,respectiv ziua concursului:))

Dupa inca cateva mici reglaje la bicicleta imi setez si presiunea barometrica la Polar ca stiu exact altitudinea si cat am de urcat.Desi spre sfarsitul cursei ziceam ca nu merge bine si nu prea imi venea sa cred ca mai am inca un munte de urcat:))
Pe la ora 9 fara ceva ma inghesui si eu printre participanti si ma asez langa Andrei.Numarul mare de concurenti era impresionant aproximativ 4000 de oameni au luat startul de diferite distante.

Dupa numerotarea inversa se da startul, imi croiesc drumul printre plutonul imens de participanti.

Traseul incepea cu o urcare pe asfalt dupa care continua cu un drum pe pietris pana pe la 1400 de metrii.
Totul mergea relativ bine, eram in parametrii corespunzatori,eram fericit ca tocmai trecusem prin zona mult asteptata respectiv zona in care tranversai stanca prin tunel.
Desi aveam impresia ca merg mai prost ca deobicei.Dar asta poate si din cauza ca nivelul participantilor la concursurile de afara este mult mai ridicat si ereau multi ciclisti care mergeau foarte bine la deal ca la vale mergeam si eu bine,la inceput am intampinat mici probleme cu pietrisul cu care nu eram prea familiar iar daca nu abordai curba corespunzator puteai sa ai probleme mari...

Peisajele erau intr-adevar uimitoare si le admiram din plin m-am si oprit odata sa fac poza:)

Traseul continua cu inca o urcare nu foarte dificila urmata de o portiune valonata , plata in mare parte.
Aici am mers un pic mai tare decat ar fi trebuit si asta deoarece am facut schimb de trena cu un concurent ceva mergea foarte bine pe plat iar dupa ce am stat o mare parte din traseu in spatele lui m-am simtit oarecum obligat sa ii duc si eu trena desi m-am cam fortam.
Dupa aceasta portiune de plat incepe greul cu o urcare ucigatoare la o mina de sare.La inceput drumul mergea in "ziga-zaga":)) dupa care continua cu o urcare cu o inclinatie 30 grade asfaltata.
De aici lucrurile incepeau sa mearga foarte prost pentru mine.
Eram epuizat cea ce m-o tinut treaz era dus cu apa rece si incurajarile celor de pe margine:D
Cand m-am uit la kilometraj mi-am dat seama ca aici era doar jumatatea traseului.

Ioana era aici sa ne faca poze si eu incercam sa fiu fotogenic:))

Am incercat sa ma alimentez cat mai des dar nu mai puteam manca nimic, eram nevoit sa fac pauze dese fiind depasit de multi concurenti dar nu ma prea interesa aspectul acesta la momentul respectiv.
Cea ce m-a impresionat mult este mentalitatea oamenilor din zona care te aplaudau si te incurajau,unii din ei fiind costumati in diferite moduri unele mai bizare dar amuzante,iti oferea apa alimente, oameni de la copii mici pana la cei in varsta care nu aveau nici o legatura cu concursul dar cu o mentalitate diferita fata de multi ai nostri.
De la kilometrul 90 dupa o coborare lunga mi-am revenit miraculos,am inceput sa ma simt bine sau ceilalti participanti nu se mai simteau bine cert este ca puteam sa-i depasesc din nou si eu :))
Era un pic cam tarziu dar faptul ca ma simtiam bine era un lucru pozitiv.
In final vremea s-a inrautatit ploaia cu fulgerele si-o facut prezenta dar asta m-a motivat sa pedalez mai repede si in final reusesc sa trec linia de finish dupa cateva ore bune de pedalat.
Dupa 120 de km si aproximativ 4000 de metrii urcati eram rupt...dar incantat.

Cam asa aveam impresia ca stau lucrurile dupa concurs:))

In final am ramas cu amintiri placute de la concurs ,organizat exceptional si ajutatati peste 900 de voluntari implicati pentru realizarea evenimentului.

Ziua 4
Ziua de dupa concurs si ziua in care trebuia sa plecam catre casele noastre.
Era greu sa te desparti de asemeana frumuseti dar ce-i frumos trece repede.
Excursia s-a terminat cu vizita la cea mai veche salina din lume Hallstatt exploatate inca din vremurile preistorice din cate am inteles eu.

Aici ne-am costumat corespunzator

Eu cu prietenii mei mineri din Austria,numai "Luceafarul huilei" mai lipsea din peisaj:))

Panta cu inclinatia celebra

Lacul Hallstattersee

Inca o poza de grup inainte de plecare .

Saint Ana Lake Xterra Triathlon

2010-07-05T10:55:00.000+03:00

Weekend-ul trecut am participat la primul meu triatlon si pot spune ca mi-a placut foarte mult.La inceput am fost nehotarat daca sa merg,dar pana la urma Anda si cu Robert m-au convins sa vin.
La inceput ne-am gandit sa facem stafeta pentru nu prea agreez alergarea dar de multa vreme vroiam sa incerc si un triatlon si m-am gandit ca ar fi o provocare ceva inedit si in final m-am hotarat sa particip la individual scopul fiind sa-l termin pe un loc decent.
Asa ca vineri pe la ora 6:30 plecam din Sibiu cu bicicletele si bagajele aranjate la mare arta .
Pe la 9 si ceva gasim si hotelul unde se faceau inscrierile, il luam si pe Robert care era deja acolo si mergem catre lac sa ne cautam un loc de camping.
Cand ajungem in zona de camping de langa Lacul Sf Ana acolo era multa lume galagie urma sa fie conert.
Asa ca o trebuit sa plecam de acolo sa ne gasim un alt loc de campare pentru ca nu vroiam ca urmatoarea zi la concurs sa adormim in lac.:))
Asa ca pe la 11 noaptea la lumina lanternelor ne instalam corturile, era frumos sa fi facut si un foc dar era deja tarziu,ne era foame si nu ne mai ardea sa cautam lemne de foc prin padure.
Pe la 12 jumate ma cuibaresc si eu in cort dar nu ma lua somnu si ma tot invarteam ca titirezu la fiecare miscare galagie care o auzem dar dimineata ma trezesc destul de odihnit.
(Vedere din cort)

Ne-am strans lucrurile sa mergem cu masina catre lac dar un organizator ne indruma tot catre camping unde erau majoritatea concurentilor care erau in febra pregatirilor
Eu eram preocupat sa imi pregatesc bicicleta cum procedez la un concurs de biciclete dar acum trebuia sa ma pregatesc si pentru innot si pentru alergare.
Cand am ajuns langa lac eram entuziasmat imi placea peisajul multa lume printre care multi dintre ei turisti care nu aveau treaba cu concursul.

Imi pun bicicleta si echipamentul in tarcul special amenajat si astept sedinta tehnica.

Dupa ce am primit indicatiile plecam catre start.
Majoritatea concurentiilor aveau costume de neopren si imi faceam griji ca apa ar putea fi cam rece dar era numai buna pentru innotat.
Dupa ce ma balacesc si eu un pic prin apa aud ca mai sunt cateva secunde pana la imbarcare.

Start...si da-i la vaslit prin apa.Dupa cativa zeci de metrii deja simt ca am plecat cam tare si ca nu innotam cu spor, nu ma coordonam cum trebuie, imi era dificil, trebuia sa am grija sa ma feresc de picioarele si mainile celorlalti concurenti si eu la randul meu sa nu lovesc pe altcineva.
In apa nu prea am vazut multe nu stiam pe ce loc sunt, cine-i langa mine nu vedeam prea bine baliza si de multe ori ma trezeam ca nu aveam directia buna si innotam in zig-zag dar dupa inca cativa metrii am inceput sa imi revin si ma misc mai bine.
Nu dureaza foarte mult pana ies din apa dupa care fug catre zona de tranzitie imi iau echipamentul sar pe bicicleta si plec mai departe.
(Cand am iesit din apa ii vedeam pe ceilalti concurenti ca se dezbracau de neopren asa ca m-am gandit sa dau si eu ceva jos de pe mine,dar upssss eu n-am ce sa mai dau jos de pe mine:))

Senzatia provocata in momentul in care m-am suit pe bicicleta cu echipamentul ud era destul de ciudata dar dupa cateva pedale nu ma mai gandeam la aceasta.
De pe prima urcare incep sa recuperez din locruile pierdute,desi mergeam mai tare decat ceilalti din fata mea aveam senzatia ca inaintez greu si ca pe portiunea respectiva as fi putut merge mai repede.
Dupa cativa km incep sa imi revin si sa ma simt din ce in ce mai bine,pe cea mai tehnica coborare a traseului ma simteam ca pestele in apa si il depasesc pe Alex si inca 2 concurenti.Urma apoi o urcare destul de lunga pe un drum forestier urmata de o coborare tot pe drum forestier.
Aici pe coborarea respectiva anul trecut la maraton am avut cea mai urata cazatura de cand ma dau cu bicileta.Asta pentru ca nu am fost atent mi-o fugit roata de fata si intr-o fractiune de secunda am dat cu capu de pamant.Cu toate acesta am scapat destul de usor: fisura la piramida nazala si cateva zgarieturi eram ok.
Pe coborarea respectiva trebuia sa-mi infrunt demonii si nu o faceam chiar asa de bine pentru ca nu mergeam prea tare desi nu era nimic tehnic.
Pe portiunea de asfalt am fost uimit sa aflu ca sunt cu primii.Aici ma simteam bine si puteam sa fortez dar nu stiam cum o sa ma afecteze la alergare unde stiam ca o sa am probleme si de la ultimu punct de alimentare ma hotarasc sa iau un pic de avans pana la zona de tranzitie astfel ajung primul cu un avans de cateva minute fata de urmatorii.

In zona de tranzie imi schimb repede pantofii si o iau la fuga.
Aveam eu impresia ca mai trebuia sa fac ceva, adica eu inca mai aveam casca pe cap, pompa,camera in buzunar si manusile pe mana.
In ultimul moment imi arunc si casca in tarc si o iau la fuga intr-un ritm de melc dar pe care sa-l mentin pe toata proba.Stiam ca la alergare o sa pierd mult timp.
Traseul de alergare pornea cu o portiune de plat dupa care continua cu o panta foarte abrupta cu radacini si cu zone alunecoase de imi venea sa cuplez si fata si sa merg in 4 labe:)) aici pierd 2 locuri .
Dupa panta ucigatoare ajung sus in camping si aici simt cum incep sa ma ia crampele pe masura ce paseam.Dupa cateva sute de metrii miraculos incepeam sa ma simt bine si chiar puteam sa alerg, eram uimit ca alergam fara sa ma simt foarte obosit si chiar imi facea placere sa alerg.
Pe la sfarsit lucrurile incepeau sa se ingreuneze dupa coborarea catre lac vad cum cum sunt depasit de un concurent si incerc sa tin ritmul cu el dar spre bucuria mea aflu ca este la stafeta.
Credeam ca dupa coborare urma sa ajung la finish dar aveam sa aflu ca eram exact in partea opusa a lacului.
Ultimul kilometru o fost intradevar greu, stiam ca daca ma opresc nici nu mai urnesc din loc asa ca cu "chiu cu vai" ma tarai spre finish.
Din cand in cand ma mai uitam in spate, cand cu coada ochiului vad inca un conurent in spate care se apropia cu viteza catre mine si nu voriam sa renunt la locul 3 pe ultimii metrii.
La incurajarile lui Ovidiu,Ioana si Andreea mai depun un ultim efort maresc ritmul si reusesc sa termin pe locul 3.In final aflu ca si el era la stafeta dar eu nu stiam lucrul acesta.

Eram foarte fericit ca am reusit sa termin triatlonul si mai eles pe un loc 3, Anda a reusit sa castige la feminin iar Robert si Radu au terminat pe un loc bun.
Si acum trebuie sa multumesc echipei pentru "suportul tehnic" fara de care n-as fi putut castiga:))
(Multumesc Andreea pentru masaj ca ma luau din nou crampele auuuu!!!)

M-am bucurat destul mult pentru rezultat mai ales ca la ultimele 3 concursuri am avut ghinion, pene si tot felul de probleme ciudate dar de data aceasta toate eu mers perfect.

Maraton Medieval Medias 2010

2010-06-21T21:26:00.000+03:00

A trecut si maratonul de la Medias, unul dintre maratoanele cu traditie, la care particip de multi ani si revin cu placere.
M-am inscris la maraton cu ceva vreme inainte sa fiu sigur ca prind loc deoarece locurile erau limitate la 400 de participanti.
Inainte de concurs am tot auzit prognoze nu prea optimiste,ca o sa ploua,ca o sa fie noroi si potop.Intr-un fel ma bucuram si incercam sa gasesc partea pozitiva adica ca nu o sa fie cald daca ploua.
Am mai participat la maraton la Medias intr-un an in care a plouat inainte start dar traseul nu o fost asa rau si nu imi faceam griji chiar asa mari,cat de "neprietenos" poate sa si fie noroiul dar aveam sa aflu mai tarziu.:))
Desi Andrei ma avertizase ca este noroi lipicios speram sa-l pot ocoli pe margine sau pe undeva.
Asa ca se startul plec bine sunt in fata cu plutonul fruntas si ma pregatesc psihic pentru prima urcare care stiu ca este dificila si cand este uscat.

Ajungem la baza urcarii dupa portiunea cu asfalt mai merg un pic si ma dau jos ca toata lumea si incep sa imping la bicicleta,dupa cativa metrii de impins vad o zona cu iarba langa un gard si m-am gandit ca poate pot sa merg pe ea dar pana in final s-a dovedit ca nu-i o idee prea buna si cand sa ma tin de gard George ma avertizeaza ca trece curent prin el (asta imi mai trebuie sa ma electrocutez sa mi se ridice paru prin gaurile de la casca.)):
De pe prima urcare noroiul imi face probleme forma basculei din spate a cadrului parca era suport pentru noroi cand s-o umplut s-o si blocat roata spate si sunt nevoit sa o tarai pana pe portiunea cu iarba si acolo ma opresc si imi curat noroiul Ma gandeam ca nu-i suficient ca panta este foarte inclinata mai trebuie sa frece si roata cu noroi de cadru sa opuna rezistenta dar dupa cativa metrii mi se curata caucicul si merg inainte.

Pe prima coboare vad pe cativa concurenti in fata mea care serpuiau pe noroi, strang si eu un pic franele sa vad cum stau cu aderenta si surprinzator bicicleta statea foarte bine dupa care ii depasesc.
Pe cea mai dificila coborare a traseului printre copacii mai ajung pe cativa dintre concurenti si ma pregatesc de urmatoarea urcare dificila a traseului care mi-o ramas in minte de la editiile anterioare.
Urcarea tot la fel de grea o fost si de data aceasta cu tot cu soarele arzator in spinare.
Eram multumit de prestatia mea in cateva portiuni unde nu aveam reper si nu vedeam alti concurenti aveam impresia ca merg incet dar defapt aveam un ritm bun si castigam timp.

De la al doilea punct de alimentare lucrurile incep sa se schimbe in rau daca pana aici am fentat noroiul de aici n-am mai avut scapare.
Ma opresc la punctul de alimentare si le cer niste apa sa-mi curat un pic lantul si im raspund ca nu au atata apa, plec mai departe Costel si cu Mihai ma incurajau dar nu merg mult si roata mi se blocheaza din nou.Sunt nevoit sa dau roata jos sa curat noroiul Costel si cu Mihai imi sar in ajutor
Imi curat un pic lantul cu apa ce o aveam in bidon si plec mai departe dar nu merg decat peste deal si din nou mi se blocheaza roata.
Desi mergeam prin toti boschetii si iarba in incercarrea de a evita cat se poate de mult noroiul,rotiile tot adunau noroi ca magnetul si astfel eram nevoit sa imi tarai bicileta.
Ceilati concurenti care treceau nu aveau probleme asa mari ca mine nu li se aduna noroiul ca la mine .
Era importanta forma la cadru si la furca cat si spatiul liber intre roata si cadru iar la mine nu era foarte multa.
Si in timp ce imi curatam noroiul intr-o balta apare si Andrei care ma intreaba ce fac, ii raspund ca imi curat noroiul dupa care imi baga pastila si imi rapunde ceva de genu "Pai normal daca te bagi prin noroi ce sa-ti fac si trece mai departe..."
Repetatele impachetari cu noroi imi pune la greu nervii ma tot gandeam ce sa fac, ce solutie sa gasesc...incercam sa car bicileta pe sus dar cand s-o ridic cu noroiu pe ea simtem ca ridic o bicleta de downhill.
Pe toata portiunea aceasta a traseului am pierdut mult timp
Pana la urma scap si ajung pe o portiune cu iarba si incep sa recuperez din timpul pierdut.
Pe asfalt ajung singur fara nimeni cu care sa fac schimb de trena si lupta cu noroiul isi face simtita prezeta si nu inaintez cu viteza prea mare.
Ajung la cetate imi umplu bidonul cu apa si ma grabesc sa mai recuperez din locurile pierdute.
Pe ultima urcare depasesc cativa concurenti si ma apropiu de George pe care il ajung la vale si il depasesc nu prea frumos dar n-am vrut sa fie asa :d
Nu merg prea mult si pe portiunea modificata undeva pe iarba i-au un sant care nu ma asteptam sa fie asa mare si zbor peste ghidon.Imi adun lucrurile imprastiate pe jos si fug din nou dupa George.
Int-o curba ma trezesc ca-mi sare cauciucul de pe janta,am facut pana dar nu mi-am dat seama pe noroi ca este desumflata.Imi pun la loc cauciucul si camera si merg catre finish.
La final ajung pe locul 12 la general, mi-as fi dorit un loc mai bun dar cu toate probleme intampinate nu-i un loc rau.

Biciclete dopate:))

2010-05-31T10:09:00.000+03:00

Cand am auzit acum cateva zile de o noua moda in lumea ciclistilor si anume motorase ascunse prin cadru m-am amuzat si acum am vazut cum se poate realiza.
Nu vreau sa acuz pe nimeni Cancellara este unul din ciclistii mei favoriti dar mi se pare interesanta metoda.
Dar ma intreb oare daca ceilalti nu aud motorasul?

Prima evadare

2010-05-10T13:28:00.000+03:00

Prima evadare sau cum au mai botezat-o altii "Marea ieseala":))
Cand am auzit de un concurs de mountainbike in Bucuresti lung de 55 de km am zis ce traseu poate sa gaseasca?
Asa ca la invitatia lui Ulisse echipa Geiger a ajuns vineri seara in Bucuresti.
Programul a fost unul destul de incarcat.
Sambata dimineata am fost sa ne luam numerele de concurs,am vizitat cateva din magazinele de biciclete din oras.
Dupa masa am ajuns sa joc tenis dupa care ne-am decis sa vedem o portiune de traseu si seara am mai jucat si o partida de baschet asa ca seara eram deja obosit dar tentatia o fost mare si nu m-am putut abtine sa nu particip la activitati.
Duminica dimineata cand am ajuns la start am fost impresionat de numarul mare de participanti aproximativ 1200 de oameni,ma asteptam sa fie un numar mare da nici chiar asa.Atmosfera era aparte atatia oameni la un loc degaja o anumita energie care te facea nerabdator sa iei startul si aveam impresia ca si ceilalti erau lafel de nerabdatori sa dea navala prin padurile Bucurestiului
Vremea nu se anunta una prea buna la start ploua marunt si era cam frig daca stateai pe loc.

Dupa numaratoarea inversa am plecat. Startul o fost unul bun,eram plasat bine in fruntea plutonului dar nu am mers foarte mult si ghinioul m-o ajuns (mergea mai repede decat mine) "pana".

Ma opresc si incep sa-mi remediez problema cat mai repede.Stiam ca la genul acesta de concurs cateva secunde sunt importante fara sa ai nicio problema este foarte greu sa prinzi un loc pe podium, dar eu vroiam sa ajung pe un loc cat mai bun. Mi-am remediat problema si am plecat optimist si cu scopul sa prind din urma cat mai multa lume care m-o depasit.
Intre timp am mai recuperat cateva locuri dar nu dureaza mult si ghinionul ma ajunge iarasi,noroiul de pe lentile ma obliga sa dau jos ochelarii de pe nas ca sa-i curat pentru ca se apropiau niste santuri si balti si vroiam sa vad cat mai bine ca sa merg pe trasa buna.
Si imi sterg ochelarii dar nu reusesc sa-i pun la ochi imediat si merg cativa zeci de metrii cu ei in mana pentru ca nu reuseam sa-i asez pe figura.Intr-un final ma opresc pe loc si pun...atunci constat ca vad mai rau ca inainte si ca lentilele mele de vedere au disprut de la locul lor.
Atunci m-am oprit sa-mi caut lentilele din momentul acela clasamentul nu o mai contat.
(Le multumesc celor care s-au oferit sau m-au ajutat sa-mi caut lentiele).
Dupa ce am scanat zona cateva minute bune ajutat si de altii m-am lasat pagubas si am continuat cursa.
Cu toate acestea parca am vazut mai bine marcajele la sfarsitul cursei ca la inceput :))
Si am inceput sa pedalez mai tare impreuna cu Robert (care si el o intampinat tot felul de probleme) ca sa ma incalzesc, ploaia o inceput sa cada cu stropi mari si solul incepuse sa-si schimbe compozitia, ma bucuram ca aveam Nevegalurile.

Si intr-un final reusim sa evadam si trecem linia de finish.

Cu toate evenimentele nefaste pot spune ca m-am simtit bine la concurs, traseul mi-o placut n-as fi crezut ca te poti da 55 de km in jurul Bucurestiului pe niste poteci asa faine:D
Sper ca la urmatoarele concursuri lucrurile sa mearga mai bine.

Sa calcati cu grija pe lentilele mele cand mai mergeti pe traseu poate faceti pana!:))
PS.Stati linistiti ca sunt de plastic.

Liman bike race

2010-05-04T21:49:00.000+03:00

Am ajuns sambata la locul evenimentului, Valea lui Liman zona frumoasa, vreme excelenta parca prima zi de vara, ne-am cautat un loc de cazare bine inteles cu cortul nimic nu se compara cu dormitul in cort si sa stai in jurul focului.

La inceput cand am plecat de acasa am fost mai mult entuziasmat ca iesim cu cortul, cu gasca in natura nu aveam asteptari mari referitoare la concurs.Era prima data cand semnez condica la Liman Bike Race nu stiam cum este traseu,organizarea,atmosfera dar am fost surprins placut de fiecare aspect astfel pot spune ca m-am simtit excelent.
Inclusiv la start desi nu am platit nici un ban la inscriere am primit si un tricou si alimente pe traseu.Felicitari lui Alin si tuturor implicati in organizare evenimentul a fost un succes!

Dimineatza inainte de start ma simtiam un pic ciudat probabil de la cazarea la cort.
Am incercat sa imi creez conditii cat mai bune de cazare sa beneficiez de confortul de acasa mi-am adus o saltea gonflabila dar care o trebuit sa o umflu de vreo 6 ori noaptea daca nu ajungeam cu spatele pe pamantul rece.

Dar in timpul cursei m-am simtit bine.La start s-a plecat tare pe prima portiune si am decis sa stau cat mai in fata sa nu merg in plutot pe pietrele acelea.Dupa care am inceput sa merg in ritmul meu.

Si cum toate lucrurile au un inceput si bineinteles un sfarsit o venit randul ca la concursul acesta sa ma ratacesc.Nu o fost primul concurs la care ma ratacesc, este ceva destul de frecvent dar nu ca acum.
De data asta am deviat cam mult de la traseu!
Am reusit sa fac aproximativ 20 de km din traseu dupa care pe o coborare pe un drum forestier in timp ce incercam sa-l prind pe Alexandru Ciocan am ajuns intr-un sat la o bifurcatie atunci am realizat ca ceva nu-i bine si ca acolo trebuia sa fie un marcaj daca era drumul cel bun si atunci i-am intrebat pe niste sateni daca or mai trecut careva cu bicicletele pe acolo.Bine probabil ca nici intrebarea mea nu o fost prea bine adresata dar na... la o asa intrebare asa un raspuns "or luat-o la dreapta"
Am mai mers noi un pic dar eu tot nu eram impacat ca nu-i marcaj, intre timp vine si Robert si el ne confirma ca suntem pe drumu bun ca o vazut el marcaj cu banda pe un stalp.Atunci ma pun in spatele la trena dusa de Ciocan si Marian Frunzeanu pe portiunea de asfalt stiam ca traseul are vreo 7 km de asfalt credeam ca mergem in directia buna.Dupa vreo 15 minute dupa ce am fluturat in spatele la trena la viteza de 45 de km pe asfalt fara sa vedem nici un marcaj.Atunci ne-am dat seama ca nu suntem pe traseu.La momnetul acela am considerat ca suntem prea departe sa ne mai intoarcem si am hotarat sa mergem inainte.
Cand am vazut avionul restaurant de pe marginea drumului in Faget m-o apucat rasul atunci am realizat cam la ce distanta suntem de linia de finish si din 35 de km cat avea tura am facut 55 de km:))
Dupa povestile si peripetiile de pe traseu povestite de ceilalti mi-o parut mai rau ca nu am apucat si restul din traseu care am inteles ca o fost si mai spectaculos decat faptul ca as fi putut castiga la traseul scurt.Cel care o luat locu 1 era in spatele nostru cand ne-am ratacit dar asta este...cu siguranta voi reveni cu drag la anul la Liman Bike Race.
Cu ocazia aceasta i-am cunoscut un pic si pe cei de la Dinamo sunt niste oameni de treaba:)

Ne vedem la urmatorul eveniment Prima Evadare in Bucuresti!

Arges Spring Race

2010-04-20T10:01:00.000+03:00

Sambata aceasta am participat la editia "Spring Race" organizata tot la Pitesti locatia fiind asemanatoare dar cu conditii un pic diferite fata de evenimentul anterior intr-un anotimp un pic mai bland.
Ne-am anuntat prezenta la acest eveniment inca din momentul anuntarii astfel plecam din Sibiu intr-un numar mare cu un microbuz pus la dipozitie de firma Geiger(multumim pe aceasta cale) si cu inca cateva masini ca nu incapeam toti.

(Dimineata inainte de plecare ne asezam bicicletele si bagajele)

Ajungem in Parcul Trivale lume multa, atmosfera frumoasa, ne inscriem,ne asamblam bicicletele toate bune si frumoase pana aici.
Cand ma duc sa vad traseul in special ultima coborare imi dau seama ca m-am sabotat singur cand mi-am incaltat bicicleta cu cauciucuri de uscat penru ca stiam ca 90% din traseu este uscat si 10% cu noroi dar o fost viceversa.

(Ce ai cu aia trebuie sa defilezi:))

(Nu apuc sa fac prea multe si deja trebuie sa ma asez la linia de start)

Startul il iau in forta dar nu dureaza mult si inima imi sare din piept dupa care incerc sa-mi gasesc un ritm dar era dificil deoarece traseul avea multe ruperi de ritm si din cauza ca nu aveam mai deloc aderenta trebuia sa ma cobor si sa urc pe bicleta cea ce imi facea munca si mai grea.

(In curbe imi era greu sa tin bicicleta si avea prostul obicei sa plece mai repede decat mine:))

De abea din a 2-a tura am inceput sa imi fac un ritm mai bun dar imi dadeam seama ca in portiunile cu noroi pierdeam mult timp incercand sa le ocolesc.
Pe masura ce avansam in ture traseul devenea tot mai rau pentru cauciucurile mele
Ultima coborare m-o incantat cel mai mult, trebuia sa fi atent deoarece aveai tendinta sa lasi bicicleta sa curga dar daca nu apasai maneta de frana in curba puteai sa imbratisezi cu usurinta copacii de pe margine:))

Echipa Geiger Team a fost la inaltime weekend-ul acesta,am inverzit podiumul la toate categoriile.Eu am reusit sa ma clasez pe locul 3 dupa Fery si Andrei.

Le multumesc fotografiilor pentru pozele reusite si sper ca nu se supara ca le postez pe blog:)

Prima tura pe Magura Cisnadiei in 2010

2010-04-11T21:33:00.000+03:00

De ceva vreme imi planuiam sa dau o tura pe Magura...
Stiam ca sambata vremea nu o sa fie prea buna toti meteorologii erau cam pesimisti si ziceau ca o sa ploua.
Asa ca de dimineata am vazut ca era cam innorat si m-am apucat sa lucrez ceva pe la trotineta dar cand am vazut ca vremea nu vrea sa se strice mi-o venit in cap iar Magura.
Asa ca incep sa caut posibili insotitori dar o parte din ei erau deja plecati iar pe altii i-au cam speriat vremea numai Mihai se anunta cu prezenta.
Pe la Cisnadioara vremea era inca buna dar de catre Paltinis se apropiau cu viteza niste nori negrii mi-o cam sarit din cap Magura dar am zis sa continuam totusi macar pana incepe ploaia.Pe la cantonul Marinica o inceput sa picure atunci ma gandeam sa ne intoarcem dar urcarea era prea faina si am zis ca mai continuam pana ploua mai serios.
Si cum urcam ploaia o incetat asa ca ne-am continuat drumul pana sus.
Pe creasta vantul batea destul de tare si nu erau decat 6 grade asa ca am facut cateva poze si am luat-o la vale pe o coborare draga mie catre Sadu.

Pe Prejba mai este ceva zapada.

Valea Sadului

Coborarea catre Sadu nu m-o dezamagit deloc noroiul o facut poteca si mai interesanta:)

Coborea urma sa se termine repede...

Va astept la urmatoarea tura in numar mai mare!

Fixed gear

2010-03-06T19:12:00.000+02:00

In timp ce navigam eu cu spor pe internet am dat peste acest filmulet ce il are ca protagonist pe Chris Akrigg.
Acesta isi etaleaza talentul "calarind" o bicleta fixed-gear pe strazile din Barcelona.Cea ce reuseste sa faca pe aceasta bicleta cu un concept primitiv,simplist este extraordinar!
Sunt convins ca majoritatea dintre noi am intampina probleme mergand normal pe acest gen de bicicleta dar acesta reuseste sa faca trickuri cu "semicursa sau tohan":)) cum ar numi niste necunoscatori acest gen de biciclete.
Imi place faptul ca vine in contradictie cu ideile copiilor ce indragesc acest stil de "pedalat" in viziunea lor o bicicleta de sarituri necesita cauciucuri groase ca de tractor,cadre foarte mici cu seaua lasata foarte jos,tevi groase,furci cu o cursa de zeci de centimetri ca sa poata sari peste o bordura.
Vizionare placuta!

Arges Winter Race

2010-02-22T09:36:00.000+02:00

Weekend-ul acesta am participat la primul concurs de mountain bike din 2010.
Competitia de la Pitesti a fost una inedita pentru mine si cred ca si pentru restul participantilor.Unul din scopurile acestui eveniment era sa ne concuram pe zapada, asa a si fost numai ca am mai primit bonus noroi,gheata si balti la discretie.
Al doilea obiectiv era sa fie "FUN" astfel pot spune ca ambele obiective au fost indeplinite,m-am simtit foarte bine,atmosfera prietenoasa,m-am revazut cu alti ciclisti dupa o perioada de hibernare.
Au fost 130 de concurenti un numar record la acest gen de competitii tinand cont ca inca este iarna.
Evenimentul a fost bine organizat,premii multe si consistente, un traseu reusit spectatori care iti ridicau moralul,o formatie talentata.
Despre cursa ce pot sa zic... startul nu a fost unul prea bun am plecat mai mai de la coda plutonului dar incet am recuperat cateva locuri.
Prima tura a fost grea,daca prima urcare a traseului era ciclabila dupa coborare am avut o mica surpriza:D am fost intampinat de zapada topita noroi si balti asa ca n-am avut prea multe de ales si am luat-o la fuga pe langa bicicleta si in rest ma chinuiam sa stau pe bicleta dar nu reuseam sa merg decat cativa metrii in zig-zag.

In a 2-a tura am inceput sa ma simt mai bine,sa ma acomodez cu traseul care a devenit un pic mai ciclabil.Cand prindeai cate un petec de noroi te bucurai deoarece aveai o sansa sa te sui pe biclete in comparatie cu zonele cu zapada mare unde mai bine te lasai pagubas ca nu mergea sa avansezi pe bicicleta.
Era cam ca la loto cateodata reuseam sa ma sui pe bicleta si avansam vizibil fata de restu concurentilor care fugeau pe langa dar alteori nu reuseam sa merg si pierdeam mult timp.
Intregul traseul era o continua surpriza mai ales baltile la care era greu de apreciat adancimea ,astfel ma trezeam ca mi se scufunda roata aproape in intregime sau imi disparea picorul trei sferturi iar senzatia nu era prea placuta in apa rece ca sloiul.Dar ma motiva sa fug ca sa mi se incalzeasca picioarele.
Intreaga cursa o fost un sir lung de tentative de mers pe bicleta si in rest alergare.Coborarile erau distractive dupa cum se poate observa si in reportajul celor de la Antena1 cum ma intind involuntar pe jos :-p
La final am terminat pe un loc 5 impreuna cu colegul de echipa Andrei Ianos cu care am mers aproape toata cursa.
Castigatori la categoria hero si heroine sunt Tudor Oprea si Curuta Anda iar la categoria fun Manea Silviu.
Prenzenta mea la acest eveniment reprezinta si un vot impotriva abuzurilor si dictaturii celor de la Federatia Romana de Ciclism.
Le multumesc fotografilor pentru pozele reusite si sper ca nu se supara ca postez cateva pe blogul meu:-p

Concurs de ski de tura la Paltinis

2010-02-18T21:17:00.000+02:00

Anul trecut am luat contact cu acest sport si m-a incantat ideea inca de la inceput,mi se pare o activitate similara mersului cu bicleta,nu esti limitat la telescaune,telecabine sau telegondole astfel poti explora trasee pe care vare le poti parcurgi pe bicleta.
Nu sunt eu familiar cu concursuri de ski de tura, nici echipamentul nu este in totalitate specific acestui gen de activitate dar imi plac provocarile si pentru ca enevimentul s-a desfasurat in apropiere nu puteam sa ratez asa ceva.
Astefel in data de 4 februarie am participat la primul meu concurs de ski de tura.Evenimentul a fost organizat de Virgil Grosaru si Teodor Tulpan din cadrul Asociaţia Salvatorilor Montani Sibiu.
Duminica dimineata am ajuns la Paltinis vremea nu a fost foarte preietenoasa temperatura nu era una scazuta dar batea vantul destul de tare.
Cand am vazut ca pe partie nu prea era zapada am fost oarecum sceptic ca pe poteci sub brazi o sa fie suficenta cat sa putem skia,intr-adevar nu era din belsug dar era suficienta.
Atmosfera era una foarte prietenoasa majoritatea erau cunostinte si prieteni.
Traseul concursului a avut circa 10 km, cu startul pe Pârtia Onceşti – Grădina Onceşti – Poiana Muncel – Vf. Bătrâna – Poiana Găujoara – Pepinieră – Sosire Telescaun.:d
Pe la 10 si ceva s-a dat startul unul care mi-a adus aminte de starturile de la cross-country de bicleta aveam aceasi senzatie de epuizare asta si din cauza ca nu eram incalzit si ca s-a plecat cam tare dupa parerea mea :))
La inceputul urcarii din gradina Oncesti eram al 3-lea in urma lui Tudor Oprea si a lui Ovidiu Tanase care facea parte din organizare practic eram pe locul 2.
Eram urmarit indeaproape de un alt cocnurent Gutt Robert ,la coborarea de pe Vf Batrana eram la egalitate cu Robert dar lipsa de experienta la coborat,o serie destul de lunga de cazaturi:)) si din cauza ca nu stiam foarte bine traseul am pierdut 2 locuri pana la linia de sosire.
La final am ajuns al 4-lea in clasamentul general si locul 3 la categoria de varsta.
Oranizatorii au afirmat ca urmeza sa mai organizeze inca 2 concursuri in 2 zone diferite respectiv Negoiu si Balea Lac sper ca pana atunci sa-mi fac rost de clapari speciali pentru ski de tura.
Un articol din ziar despre acest eveniment

Ne vedem sambata la urmatorul concurs de mountain bike primul de pe anul acesta ARGES WINTER RACE!

Retrospectiva anului 2009

2009-12-31T13:37:00.000+02:00

A venit vremea sa ne luam ramas bun de la anul 2009,a fost un an greu pentru organizatorii de concursurile de ciclsm,dar ma bucura faptul ca desi a fost criza financiara si nu au fost prea multi bani s-au organizat multe concursuri iar organizatorii s-au straduit sa faca ceva frumos,sa ridice stacheta si ma incanta faptul ca sunt din ce in ce mai multi oameni care participa la aceste concursuri.
Pentru mine a fost un an bun per ansamblu din punct de vedere "biciclistic" prima parte a anului nu a fost prea buna,nu am reusit sa "calaresc"prea mult bicicleta din cauza scolii:) dar in a 2-a parte a anului am avut timp suficient sa fac niste ture "epice" am reusit sa particip la 7 concursuri in Romania si unul in afara,in Oberstdorf Germania, iar la cateva dintre ele am reusit sa ma clasez pe podium.
Le multumesc sponsorilor clubului "GEIGER TEAM" evident celor de la firma Geiger si toti cei care m-au ajutat,sprijinit sub orice forma si celor din echipa.
Va doresc un an nou fericit,sa ne vedem cu bine in anul ce va urma,la urmatoarele concursuri,ture sau cu oricare alt prilej.
Va prezint mai jos un filmulet asamblat de Ovidiu cu pozele facute de Ioana din timpul concursurilor de anul acesta.

Untitled from Gandila FAbian on Vimeo.

Cam atat nu o sa mai scriu nimic pana anul viitor.

Crăciun fericit!

2009-12-24T18:11:00.000+02:00

Cu ocazia sarbatorilor de iarna va doresc "Crăciun fericit" !!!
Sa va aduca Moşu "Epo-ul" cel mult dorit, carboane, titan, XTR-uri, Dura ACE-uri sau tot ce ce va doriti:))
Ca si cadou un link cu faimoasa cursa Leadville 100, poate ati vazut trailer-ul sau poate ati vazut chiar si filmul,daca nu vizionare placuta!

Intretinere pentru Fox Rear Shocks

2009-12-12T21:59:00.001+02:00

Marii producatori de amortizoare recomanda ca cel putin odata pe sezon sa li se faca service-ul la furci si shock-re,asa ca aici aveti un filmulet util pentru cei care au shock-uri fox si vor sa le faca intretinerea.Spor la treaba!

Last climb on Transfagarasan -2009

2009-12-06T21:30:00.000+02:00

5 decembrie 2009 este data la care a fost stabilita cunoscuta urcare pe Transfagarasan.Acest eveniment a devenit o traditie pentru ciclisti "seriosi" la care iau parte din ce in ce mai multi entuziasti.Transfagarasanul reprezinta o atractie pentru o gramada lume dar pentru cei mai multi ciclisti aceasta reprezinta o "Meka"si se reintorc cu drag de fiecare data cand au ocazia.
Am asteptat nerabdator acesta data, speram ca vremea buna sa mai tina cateva zile sa nu se inrautateasca si spre bucuria mea a fost o vreme cat se poate de buna pentru perioada aceasta aproximativ 6 grade C.
Asa ca nu puteam sa lipsesc de la intrunire si sa urc inca odata anul acesta la Balea, alaturi de alti oameni pasionati de munte si bicicleta.
Pe la ora 10 si ceva ajungem in Cartisoara la Casa Duse locul unde erau cazati voinicii, de pe fata lor se putea citii cu usurinta expresia "OOooo ce mai noapte":)) ii lasam sa se pregateasca si ne intoarcem inapoi in centrul Cartisoarei locul intalniri.
Aici isi face aparitia din ce in ce mai multa lume venita din mai multe colturi ale tarii.

Ioana serveste ceai cu rom care ne unge mecanismele, multumesc cu acesta ocazie, foarte bun:)
Dupa cateva mici reglaje cateva pompe pornim la drum.

O parte din protagonistii acestui eveniment:D
Dupa cateva pedale ajungem la baza urcarii
Aici ne gasim fiecare colegi de pedala si de discutii si ne incingem la povesti:)
si dintr-o poveste intr-alta, tragand cu ochiu printre copaci si ceata deasa la muntii impunatori ajungem fara sa-mi dau seama la Balea Cascada
Ne insiram frumos biciletele si intram la carciuma sa ne regrupam si sa alimentam:))
Dupa ce si-au facut plinul cei mai voinici dintre ei au plecat catre Balea Lac hotarati sa treaca si tunelul prin partea cealalta a muntelui.
Eu as fi vrut sa-i urmez dar furca mea de la mtb este la servisat asa ca am fost nevoit sa ma prezint la intrunire cu o cursiera care nu se preteaza la drumul inzapezit, asa ca am plecat mai tarziu pe urmele acestora inca o bucata de drum dar nu pana sus la Balea Lac.
Cu toate ca am fost de multe ori pe Transfagarasan de fiecare data imi face placere sa fiu aici in perioada aceasta cu atat mai mult cu cat pe drum nu mai sunt masini, aglomeratie si oameni agitati.
Si vara este foarte frumos aici dar acum locul este si mai special,ceata, zapada si linistea face ca Transfagarasanu sa aibe un iz mistic care ma face sa ma bucur dar in acelasi timp ma si intristeaza stiind ca trebe sa plec:))

A fost intalnire la care m-am simtit foarte bine,a fost o placere sa pedalez alaturi de voi, ne vedem la anul, sper ca intr-un numar si mai mare.
Inca cateva poze

Vf Prejba-28 Noiembrie 2009

2009-11-28T20:34:00.000+02:00

28 noiembrie o data la care n-as fi crezut ca se mai poate urca cu bicicleta pe Vf Prejba1744m din M-tii Lotrului care normal ar fi trebuit acoperit cu zapada pana la data aceasta.dar pentru ca acest lucru nu s-a intamplat si vremea buna tine cu noi biciclistii am decis sa ne mai aventuram in inima muntiilor in salbaticie:))
Aceasta zona imi este destul de straina desi nu este foarte departe nu am reusit sa o explorez pana acum.
Vedeam de multe ori varful cand mergeam pe varful Magura situat pe partea cealata a vaii Sadului si ma gandeam adesea cum arata peisajul invers de pe Prejba catre Magura.
Aveam eu o banuiala ca daca urci pana la 1744 muntele trebuie sa te rasplatasca cu o priveliste care sa-ti taie respiratia si se pare ca nu m-am inselat.
Asa ca vineri seara m-am gandit ca am putea ca sambata sa escaladam si muntele acesta, asa ca am sunat trupa de soc formata din doi Andrei unu cu parul mai lung celalalt cu barba mai mare(asta ca sa-i putem deosebi mai usor:)) si un Robert (de Niro).
Am evitat zona aceasta pentru ca am tot auzit ca este greu de ajuns ca nu se poate face pe bicicleta si aveam oarecum indoieli ca putem ajunge pana pe varf stiind ca in perioada aceasta se intuneca cam repede.Ne-am facut noi niste calcule cam cat ne-ar lua am pus la socotela si niste eventuale evenimente neprevazute asa ca am decis sa plecam la 9 din Sibiu dar pana la urma cu tot cu evenimentele neprevazute dar totusi prevazute:)) ne incadram in orar mai bine decat ma asteptam.
Dimineata pornim la drum cu oarecare intarziere, Andrei cel cu plete lungi ma suna si imi zice de noaptea lui petrecuta in jungla urbana si ca o reusit sa-si croiasca drum pana acasa doar la 2 dimineata asa ca am inteles ca o sa intarzie;)
Urcarea incepe de pe Valea Sadului de unde cotim stanga. La baza urcarii ne abatem din greseala de la ruta planuita dar spre norocul nostru o ruta mai buna, viram stanga pe un drum forestier in loc sa mergem drept inante pe o poteca care desi banuiam ca ar puteaa fi buna nu am cercetat-o deoarece nu puteam urca pe bicileta si mergem asa o bucata de drum pe forestier pana cand si drumul acesta devine neaccesibil pe bicileta.

La un moment dat parasim drumul forestier si intram pe o poteca dintr-o padure foarte frumoasa cu radacini frunze si multi bolovani pe marcaj triunghi albastru poteca partial accesibila pe bicicleta.
Dupa ce strabatem si padurea ajungem intr-o poienita dupa care intram printr-o alta padure de conifere

dupa care iesim din padurea de conifere si ajungem in apropiere de varf deja de aici se difuzau alte imagini prin ochelarii mei

paza de coasta :))

si tot mai aprope de varf

si in sfarsit Vf Prejba

ehaaaaa!!!!!

aici ne adapostim de bataia vantului dupa bolovani ne luam toate hainele ce le gasim prin rucsaci mancam si bem si ne inveselim ca doar am ajuns pe varf:))
aceasta este raspunsunl la intrebarea mea,oare cum arata peisajul de pe Prejba spre Magura?

Valea Sadului
in fundal se vad un pic mai rau si M-tii Fagaras care se ascundeau dupa ceata

alte cadre
cabana Prejba pitulata in padure

Dupa ce am pozat zona a venit momentul sa ne dam drumu la vale am ales sa coboram tot pe unde am venit dar pana la urma am coborat pe unde treaba sa urcam pe o poteca ingusta printre pomi pe radacini pe bolovani si pe firicele de apa, o coboarare care ne-o uns la suflet:)
Pana in final tura nu a fost una foarte grea cum ma spereau unii dar cu peisaje care or depasit asteptarile mele.

2009-11-23T23:40:00.000+02:00

Vineri 20 noiembrie o zi superba de sfarsit de toamna sau inceput de iarna cum doriti sa considerati:-P in care termometru mercurului se ridica la niste cote impresionante pentru perioada aceasta, m-am decis sa ma teleportez cu ajutorul unei biciclete pe niste dealuri insorite si nu singur impreuna cu Robert.
Ne-am inteles sa ne intalnim la magazin la Costel pentru ca aparatul lui de teleportat avea butucul pedalier stricat dupa ce problema a fost remediata (cam incet deoarece Robert lucra la bicicleta ca la o bomba nucleara foarte meticulos si foarte concentrat si cu oare care frica sa stranga prea tare ca sa nu se crape carbonul supra numit si aurul negru :)).
Pana la urma am reusit sa plecam.A doua problema era stabilirea traseului eu aveam deja ceva in cap sa urcam din Cisnadioara catre Rossengarden si de acolo sa coboram pe o poteca in Valea Sadului pe langa linile de curent.O coborare de care auzisem numai de bine.Pana la urma Robert a acceptat destinatia.
Bicicletele mergeau bine in drum spre Cisnadioara ne teleportam cam cu 27 si chiar 30 de kmh
dupa o coborare scurta si vreo 4 km de pedalat pe drumul forestier ajungem la baza urcarii care era mai dificila abrupta si plina cu bolovani ascunsi sub frunze niste noroi o combinatie destul de buna in multe din portiuni neaccesibila pe bicicleta dar na nu ne-o facut mama pe bicicleta:))
In drum spre Rossengarden ne intalnim cu niste caprioare care zburdau frumos prin padure si ne gandeam bine ca sunt caprioare si nu altceva.Pana la urma ajungem pe langa Rossengarden imi iau niste apa de la izvorul meu preferat si ne indreptam catre coborarea magica care era aproape.

Nu dureaza mult si ajungem la inceputul coborarii.Aici imi atrag atentia niste bolovani care trebuia studiati mai indeaproape cand ma apropiu mi se dezvaluie o panorama superba, de aici se poate vedea cu usurinta muntii Fagaras acoperiti de zapada Valea Sadului si vf Prejba de pe partea cealata a Vaii Sadului care imi rade in fata de fiecare data cand ma duc in apropierea lui dar cat de curand o sa ma sui si pe el nu-l mai iert .
Aici am facut o pauza scurta pentru meditare Ohmmm:))

dupa care inca o pauza era prea frumoasa privelistea si vremea foarte calda ma facea sa nu mai plec de acolo dar pana la urma ne-am urnit din loc deoarece stiam ca se va intuneca repede si ne va prinde noaptea pana la urma ne-a si prins.:-P

Coborarea era intradevar foarte frumoasa abrupta cum sunt cam toate coborarile in valea Sadului cu bolovani radacini si tot ce trebe de cateva ori coborand pe langa biclicleta.
Cand ajungem jos ne intalnim cu un cioban mai deosebit fata de restu foarte curat mai grasut rosu la fata ca un mar de ala sanatos calare pe un cal foarte frumos si curat si cu un manz simpatic dupa ce am povestit o vreme cu aflam ca are 3 copii dar nici unul dintre ei nu vroaiu sa lucreze la stana cel mai mic care avea 10 ani sustinea ca mai bine nu mai mananca branza in viata lui decat sa se face cioban:)) ne povesteste si despre fauna despre lupii mari aproape cat bicicletele noastre si cu un spate lat cat un butoi de 25 de litrii care le mananca oile.
La plecare ne da sa gustam din rachiu lui de pruna foarte bun si ne invita la o tocanita de miel cu mamaliga.Oferta era foarte buna mai ales ca deja ne era un pic foame dar stana era tocmai sus de unde incepea coborarea si in curand se intnueca asa ca plecam catre casa.
Dupa ce prindem un pic de viteza pe drumul forestier nu ajungem in Sadu si ni se face o foame de aia de lup de la rachiu ala de pruna fiind nevoiti sa ne alimentam cu niste eugenii si niste pepsi.
Nu trece mult si eugeniile si pepsiul isi fac efectul ne revenim pe urcarea lunga catre Cisandie.
Dupa o intrecere cu un excavator care ne impingea cu cupa fundurile noastre ajungem pe intuneric si cu picioarele cam varza de la sprinturile pe calea Cisnadiei pana in Ciresica dar fericit ca nu ne-o intrecut excavatorul:)) si ca am mai bifat o coborare si ca am profitat de vremea superba care poate sa se schimbe si sa modifice ingredientele perfecte unei ture reusite.
Tineti aproape:))

Un nou blog:)

2009-11-23T23:33:00.000+02:00

Buna ziua!
Bine ati venit pe noul meu blog in curand o sa fie updatat cu mai multe lucruri va multumesc pentru intelegere:))