Salzkammergut Trophy 2010

Dupa o perioada lunga in care n-am mai scris nimic am revenit, daca se poate spune asa .
Am ramas in urma cu "povestirile de noapte" dar sper ca incet, incet sa recuperez...
Asa ca povestea incepe in momentul in care m-am hotarat sa completez datele si raspunsul la o intrebare pentru participarea la un concurs organizat de revista MBike.Premiul reprezenta taxa de particpare pentru un alt concurs,un maraton de mountainbike.
Eu eram foarte incantat de ideea da a particpa si vizita aceasta zona,ceea ce m-a si impins sa particip la concurs.
Primele imagini din zona le-am zarit in filmul "Offroad to Athens" si am fost impresionat de peisaje,in special de o portiune de tunel sapata prin stanca .
De atunci imi planuiam sa merg si eu pe acolo asta fiind cu multa vreme in urma.
Intamplarea face sa castig taxa de participare.
Urmatoarea problema era sa gasesc pe cineva cu care sa merg.Probabil ca as fi gasit un mijloc de transport dar eu vroiam sa merg cu cineva cunoscut .
Situatia s-a clarificat in momentul in care Ovidiu a pus la dispozitie GEIGER MOBILUL pana in Austria,in final ne-am strans o gasca faina desi mi-ar fi placut sa fim echipa completa.


Intre timp am aflat ca sunt mai multi romani interesati sa participe la concurs
Oac si cu Zaco s-au oferit sa ma ia cu ei si le multumesc pe aceasta cale.:d
A doua problema era sa-mi aleg distanta, in final m-am inscris la proba de 119km, eu deobicei nu particip la distante asa lungi dar am zis ca daca tot merg atata drum macar sa vizitez bine zona si sa ma chinui ca sa tin minte.
In final am primit ce-am vrut in sensul ca am vazut multe lucruri frumoase si le-am tinut minte o parte din ele:))


Ziua 1
Dupa cateva ore bune (desi mi s-o parut ca am ajuns destul de repede) de mers cu masina ajungem in Austria.Vremea aici era frumoasa peisajele superbe ca in poze:))
Dupa ce ne-am invartit pe niste stradute inguste am gasit pensiunea si ne-am cazat.



Desi eram obositi am plecat sa exploram un pic zona cu bicicleta deoarece timpul este scurt si am zis sa profitam cat putem.
Eu si cu Andrei ne-am abatut un pic de la drumul planuit initial si am ajuns prin cateva locuri impresionante.






Ziua 2
Cu o zi inainte de concurs ne-am hotarat sa mergem sa vizitam orasul lui Mozart, Salzburg.

Prima vedere care imi atrage atentia este cetatea Hohensalzburg


Este un oras frumos cu strazi inguste,numeroase cladiri vechi si biserici cu o arhitectura deosebita.







Dupa-masa ne-am intors inapoi in Bad Goisern locul de unde se ridica plasa cu numerul cipurile si alte lucruri ce erau prin pungi.
Aici ne-am invartit pe langa numeroasele standurile de piese,biciclete si alte accesorii unele dintre ele exotice.










Ziua 3
Ziua cea mare,respectiv ziua concursului:))

Dupa inca cateva mici reglaje la bicicleta imi setez si presiunea barometrica la Polar ca stiu exact altitudinea si cat am de urcat.Desi spre sfarsitul cursei ziceam ca nu merge bine si nu prea imi venea sa cred ca mai am inca un munte de urcat:))
Pe la ora 9 fara ceva ma inghesui si eu printre participanti si ma asez langa Andrei.Numarul mare de concurenti era impresionant aproximativ 4000 de oameni au luat startul de diferite distante.




Dupa numerotarea inversa se da startul, imi croiesc drumul printre plutonul imens de participanti.

Traseul incepea cu o urcare pe asfalt dupa care continua cu un drum pe pietris pana pe la 1400 de metrii.
Totul mergea relativ bine, eram in parametrii corespunzatori,eram fericit ca tocmai trecusem prin zona mult asteptata respectiv zona in care tranversai stanca prin tunel.
Desi aveam impresia ca merg mai prost ca deobicei.Dar asta poate si din cauza ca nivelul participantilor la concursurile de afara este mult mai ridicat si ereau multi ciclisti care mergeau foarte bine la deal ca la vale mergeam si eu bine,la inceput am intampinat mici probleme cu pietrisul cu care nu eram prea familiar iar daca nu abordai curba corespunzator puteai sa ai probleme mari...

Peisajele erau intr-adevar uimitoare si le admiram din plin m-am si oprit odata sa fac poza:)

Traseul continua cu inca o urcare nu foarte dificila urmata de o portiune valonata , plata in mare parte.
Aici am mers un pic mai tare decat ar fi trebuit si asta deoarece am facut schimb de trena cu un concurent ceva mergea foarte bine pe plat iar dupa ce am stat o mare parte din traseu in spatele lui m-am simtit oarecum obligat sa ii duc si eu trena desi m-am cam fortam.
Dupa aceasta portiune de plat incepe greul cu o urcare ucigatoare la o mina de sare.La inceput drumul mergea in "ziga-zaga":)) dupa care continua cu o urcare cu o inclinatie 30 grade asfaltata.
De aici lucrurile incepeau sa mearga foarte prost pentru mine.
Eram epuizat cea ce m-o tinut treaz era dus cu apa rece si incurajarile celor de pe margine:D
Cand m-am uit la kilometraj mi-am dat seama ca aici era doar jumatatea traseului.

Ioana era aici sa ne faca poze si eu incercam sa fiu fotogenic:))


Am incercat sa ma alimentez cat mai des dar nu mai puteam manca nimic, eram nevoit sa fac pauze dese fiind depasit de multi concurenti dar nu ma prea interesa aspectul acesta la momentul respectiv.
Cea ce m-a impresionat mult este mentalitatea oamenilor din zona care te aplaudau si te incurajau,unii din ei fiind costumati in diferite moduri unele mai bizare dar amuzante,iti oferea apa alimente, oameni de la copii mici pana la cei in varsta care nu aveau nici o legatura cu concursul dar cu o mentalitate diferita fata de multi ai nostri.
De la kilometrul 90 dupa o coborare lunga mi-am revenit miraculos,am inceput sa ma simt bine sau ceilalti participanti nu se mai simteau bine cert este ca puteam sa-i depasesc din nou si eu :))
Era un pic cam tarziu dar faptul ca ma simtiam bine era un lucru pozitiv.
In final vremea s-a inrautatit ploaia cu fulgerele si-o facut prezenta dar asta m-a motivat sa pedalez mai repede si in final reusesc sa trec linia de finish dupa cateva ore bune de pedalat.
Dupa 120 de km si aproximativ 4000 de metrii urcati eram rupt...dar incantat.


Cam asa aveam impresia ca stau lucrurile dupa concurs:))


In final am ramas cu amintiri placute de la concurs ,organizat exceptional si ajutatati peste 900 de voluntari implicati pentru realizarea evenimentului.



Ziua 4
Ziua de dupa concurs si ziua in care trebuia sa plecam catre casele noastre.
Era greu sa te desparti de asemeana frumuseti dar ce-i frumos trece repede.
Excursia s-a terminat cu vizita la cea mai veche salina din lume Hallstatt exploatate inca din vremurile preistorice din cate am inteles eu.

Aici ne-am costumat corespunzator

Eu cu prietenii mei mineri din Austria,numai "Luceafarul huilei" mai lipsea din peisaj:))

Panta cu inclinatia celebra

Lacul Hallstattersee

Inca o poza de grup inainte de plecare .

Saint Ana Lake Xterra Triathlon

Weekend-ul trecut am participat la primul meu triatlon si pot spune ca mi-a placut foarte mult.La inceput am fost nehotarat daca sa merg,dar pana la urma Anda si cu Robert m-au convins sa vin.
La inceput ne-am gandit sa facem stafeta pentru nu prea agreez alergarea dar de multa vreme vroiam sa incerc si un triatlon si m-am gandit ca ar fi o provocare ceva inedit si in final m-am hotarat sa particip la individual scopul fiind sa-l termin pe un loc decent.
Asa ca vineri pe la ora 6:30 plecam din Sibiu cu bicicletele si bagajele aranjate la mare arta .
Pe la 9 si ceva gasim si hotelul unde se faceau inscrierile, il luam si pe Robert care era deja acolo si mergem catre lac sa ne cautam un loc de camping.
Cand ajungem in zona de camping de langa Lacul Sf Ana acolo era multa lume galagie urma sa fie conert.
Asa ca o trebuit sa plecam de acolo sa ne gasim un alt loc de campare pentru ca nu vroiam ca urmatoarea zi la concurs sa adormim in lac.:))
Asa ca pe la 11 noaptea la lumina lanternelor ne instalam corturile, era frumos sa fi facut si un foc dar era deja tarziu,ne era foame si nu ne mai ardea sa cautam lemne de foc prin padure.
Pe la 12 jumate ma cuibaresc si eu in cort dar nu ma lua somnu si ma tot invarteam ca titirezu la fiecare miscare galagie care o auzem dar dimineata ma trezesc destul de odihnit.
(Vedere din cort)

Ne-am strans lucrurile sa mergem cu masina catre lac dar un organizator ne indruma tot catre camping unde erau majoritatea concurentilor care erau in febra pregatirilor
Eu eram preocupat sa imi pregatesc bicicleta cum procedez la un concurs de biciclete dar acum trebuia sa ma pregatesc si pentru innot si pentru alergare.
Cand am ajuns langa lac eram entuziasmat imi placea peisajul multa lume printre care multi dintre ei turisti care nu aveau treaba cu concursul.

Imi pun bicicleta si echipamentul in tarcul special amenajat si astept sedinta tehnica.

Dupa ce am primit indicatiile plecam catre start.
Majoritatea concurentiilor aveau costume de neopren si imi faceam griji ca apa ar putea fi cam rece dar era numai buna pentru innotat.
Dupa ce ma balacesc si eu un pic prin apa aud ca mai sunt cateva secunde pana la imbarcare.

Start...si da-i la vaslit prin apa.Dupa cativa zeci de metrii deja simt ca am plecat cam tare si ca nu innotam cu spor, nu ma coordonam cum trebuie, imi era dificil, trebuia sa am grija sa ma feresc de picioarele si mainile celorlalti concurenti si eu la randul meu sa nu lovesc pe altcineva.
In apa nu prea am vazut multe nu stiam pe ce loc sunt, cine-i langa mine nu vedeam prea bine baliza si de multe ori ma trezeam ca nu aveam directia buna si innotam in zig-zag dar dupa inca cativa metrii am inceput sa imi revin si ma misc mai bine.
Nu dureaza foarte mult pana ies din apa dupa care fug catre zona de tranzitie imi iau echipamentul sar pe bicicleta si plec mai departe.
(Cand am iesit din apa ii vedeam pe ceilalti concurenti ca se dezbracau de neopren asa ca m-am gandit sa dau si eu ceva jos de pe mine,dar upssss eu n-am ce sa mai dau jos de pe mine:))

Senzatia provocata in momentul in care m-am suit pe bicicleta cu echipamentul ud era destul de ciudata dar dupa cateva pedale nu ma mai gandeam la aceasta.
De pe prima urcare incep sa recuperez din locruile pierdute,desi mergeam mai tare decat ceilalti din fata mea aveam senzatia ca inaintez greu si ca pe portiunea respectiva as fi putut merge mai repede.
Dupa cativa km incep sa imi revin si sa ma simt din ce in ce mai bine,pe cea mai tehnica coborare a traseului ma simteam ca pestele in apa si il depasesc pe Alex si inca 2 concurenti.Urma apoi o urcare destul de lunga pe un drum forestier urmata de o coborare tot pe drum forestier.
Aici pe coborarea respectiva anul trecut la maraton am avut cea mai urata cazatura de cand ma dau cu bicileta.Asta pentru ca nu am fost atent mi-o fugit roata de fata si intr-o fractiune de secunda am dat cu capu de pamant.Cu toate acesta am scapat destul de usor: fisura la piramida nazala si cateva zgarieturi eram ok.
Pe coborarea respectiva trebuia sa-mi infrunt demonii si nu o faceam chiar asa de bine pentru ca nu mergeam prea tare desi nu era nimic tehnic.
Pe portiunea de asfalt am fost uimit sa aflu ca sunt cu primii.Aici ma simteam bine si puteam sa fortez dar nu stiam cum o sa ma afecteze la alergare unde stiam ca o sa am probleme si de la ultimu punct de alimentare ma hotarasc sa iau un pic de avans pana la zona de tranzitie astfel ajung primul cu un avans de cateva minute fata de urmatorii.

In zona de tranzie imi schimb repede pantofii si o iau la fuga.
Aveam eu impresia ca mai trebuia sa fac ceva, adica eu inca mai aveam casca pe cap, pompa,camera in buzunar si manusile pe mana.
In ultimul moment imi arunc si casca in tarc si o iau la fuga intr-un ritm de melc dar pe care sa-l mentin pe toata proba.Stiam ca la alergare o sa pierd mult timp.
Traseul de alergare pornea cu o portiune de plat dupa care continua cu o panta foarte abrupta cu radacini si cu zone alunecoase de imi venea sa cuplez si fata si sa merg in 4 labe:)) aici pierd 2 locuri .
Dupa panta ucigatoare ajung sus in camping si aici simt cum incep sa ma ia crampele pe masura ce paseam.Dupa cateva sute de metrii miraculos incepeam sa ma simt bine si chiar puteam sa alerg, eram uimit ca alergam fara sa ma simt foarte obosit si chiar imi facea placere sa alerg.
Pe la sfarsit lucrurile incepeau sa se ingreuneze dupa coborarea catre lac vad cum cum sunt depasit de un concurent si incerc sa tin ritmul cu el dar spre bucuria mea aflu ca este la stafeta.
Credeam ca dupa coborare urma sa ajung la finish dar aveam sa aflu ca eram exact in partea opusa a lacului.
Ultimul kilometru o fost intradevar greu, stiam ca daca ma opresc nici nu mai urnesc din loc asa ca cu "chiu cu vai" ma tarai spre finish.
Din cand in cand ma mai uitam in spate, cand cu coada ochiului vad inca un conurent in spate care se apropia cu viteza catre mine si nu voriam sa renunt la locul 3 pe ultimii metrii.
La incurajarile lui Ovidiu,Ioana si Andreea mai depun un ultim efort maresc ritmul si reusesc sa termin pe locul 3.In final aflu ca si el era la stafeta dar eu nu stiam lucrul acesta.

Eram foarte fericit ca am reusit sa termin triatlonul si mai eles pe un loc 3, Anda a reusit sa castige la feminin iar Robert si Radu au terminat pe un loc bun.
Si acum trebuie sa multumesc echipei pentru "suportul tehnic" fara de care n-as fi putut castiga:))
(Multumesc Andreea pentru masaj ca ma luau din nou crampele auuuu!!!)

M-am bucurat destul mult pentru rezultat mai ales ca la ultimele 3 concursuri am avut ghinion, pene si tot felul de probleme ciudate dar de data aceasta toate eu mers perfect.