miercuri, 29 decembrie 2010

Predeal Mtb Trophy

Pe masura ce inaintam spre sfarsitul anului am aflat de organizarea unui nou maraton in Romania si anume Predeal Mtb Trophy.
Cea ce m-a determinat sa particip la acest eveniment este locatia, pozele de pe traseu si munca necesara pentru amenajarea traseului.
Nu imi prea place sa particip la concursurile care se afla la prima editie de obicei au multe probleme organizatorice chiar daca sunt oameni care isi dau silinta sa iasa un eveniment reusit se mai intampla sa mai aibe scapari si numai experienta a mai multor editii le rezolva.
Dupa cum am banuit concursul a avut ceva scapari de la inceput ora startului s-a amanat cu o jumatate de ora dar defapt startul s-a dat mai repede decat se anuntate.Eu imi faceam incalzirea in spatele plutonului cand am auzit ca incepe numaratoare inversa, n-am mai avut timp sa ma strecor mai in fata astfel am plecat ultimul.Probabil ca nu i-as fi prins pe cei din fata daca masina politiei ar fi mers mai repede, oricum am depus un efort destul de mare ca sa imi fac drum prin tot plutonul.

Pe prima coborare imi sare veste din buzunar si mi se prinde la roata si la schimbatoru de spate cea ce ma face sa ma pierd de plutonul fruntas.
Dupa care incerc sa-i prin din urma si fortez pe drumul forestier reusesc sa prind o parte din concurenti pe primul push-bike.Desi ceilalti nu erau cu mult in fata efortul depus pana aici ma impiedica sa ma tin dupa acestia.

A doua problema a concursului care a dat cele mai mari batai de cap tuturor concurentiilor a fost marcajul traselui.Desi erau multe benzi, in punctele critice la intersectii nu stiai in ce directie sa mergi nici macar arbitrii de traseu nu te indrumau cum trebuie astfel am parcurs o portiune de traseu de 2 ori si inca o alta tentativa de ratacire dar am avut noroc cu un turist.
Nu pot sa-i critic cu inversunare, stiu ca respectivii arbitrii sunt voluntari sau sunt oameni platiti si se mai intampla sa nu intelega corect indicatiile primite.
Traseul a fost unul exceptional,am fost impresionat de efortul organizatorilor de a amenaja traseul aici ma refer la poduletele din lemne facute peste santurile cu noroaie si potecile prin padure dar ultima coborare mi-o ramas la suflet.
Mi-o ramas intiparit in minte si push-bikul care o fost un pic cam lung pentru gustul meu.
Dupa ratacirele de pe traseu nu stiam pe ce loc ma aflu , cine este in fata mea.
Pe tot parcursul concursului m-am straduit sa merg cat mai bine sa castig avans fata de ceilalti dar efortul meu era in zadar pentru ca nu mergeam pe drumul bun si asta nu-mi facea deloc placere.
In final aveam sa aflu ca sunt pe locul 3 la general si locul 2 la categoria de varsta la traseul lung.
Per total evenimentul a fost unul frumos!

luni, 6 decembrie 2010

Duatlon Brasov


Duatlonul de la Brasov este un alt eveniment la care am participat cu drag.
Imi place foarte mult locatia, ideea, organizarea dar mai ales traseul de bicicleta ce cuprinde o serie de coborari spectaculoase unele mai abrupte,tehnice altele de viteza in functie de preferinte.
Daca la alte concursuri de bicicleta trebuie"sa mananci mult aluat ca sa dai de crema si de cireasa de pe tort" aici ai parte tot timpul de un traseu care te tine cu zambetul pe buze,urcarile foarte abrupte cu bolovani,santuri si radacini nu-ti dau ocazia sa te plictisesti si te tine mereu in tensiune.Desi traseul nu este unul lung,diferenta de nivel si dificultatea traseului il face destul de provocator.
Dupa denumirea evenimentului ne dam seama ca acest concurs implica doua probe.
Alergarea nu este punctul meu forte si am decis sa particip cu colegul meu Marius un alergator foarte bun la categoria stafeta profi.
Traseu de alergare este ucigator cuprinde o gramada de scari cu o diferenta mare de nivel care trebuie parcursa de 2 ori.
Fata de anul trecut unde temperatura era de 0 grade, acum aveam parte o vreme superba.
Concursul incepea cu proba de alergare dupa care continua cu cea de bicicleta si se terminca tot cu proba de alergare.
Asa ca se da startul si nu dureaza mult si deja concurentii se intorc la zona de tranzie.

Marius soseste printre primii aflati intr-un grup strans.Preiau stafeta,facem schimb de chip cat mai repede.


Prima parte cu alergatul prin zona de tranzitie, urcatul pe scari cu bicicleta in spate si prima panta din traseu este incredibil de solicitanta, probabil din cauza ca n-am reusit sa ma incalzesc suficient.
Dupa care incerc sa intru intr-un ritm dar nu prea reusesc, de cateva ori sunt nevoit sa ma dau jos de pe bicicleta din cauza lipsei de aderenta.
La primul punct de alimentare sunt oarecum confuz in ce directie sa merg aici era o intersectie cu mai multe poteci, organizatorii imi ofereau indicatii dar eu nu reuseam sa le inteleg.
Eu am ales sa merg pe iarba decat pe pietris pentru ca iti oferea o aderenta mai buna dar organizatorii credeau ca o sa ma indrept spre o alta poteca care era defapt coborarea.
Toata neintelegerea m-a costat destul de mult timp astfel sunt ajuns de alti concurenti si toata zdroaba mea de a castiga un avans dispare.

Dupa cum v-am mai zis desi traseul nu era unul lung era foarte obositor pe parcursul urcarii ma gandeam ca o sa trebuiasca sa ma urc odata si asta ma ingrijora ca nu o sa mai reusesc sa urc la fel de repede.

Coborarea incepea cu o portiune abrupta cu bolovani exact cum imi place mie.


"Serpuiam" cu o oarecare teama, o previzualizare a traseului inaintea concursului era foarte buna. Nu stiam la ce sa ma astept si nu vroiam sa o gafez desi am avut cateva tentative minore.
Toata treaba cu prudenta dispare destul de repede si incep sa actionez maneta de frana tot mai putin si incep sa ma bucur de coborare.
Daca pe prima urcare parca nu imi venea sa mai urc odata acum la a doua tura ma simteam foarte bine si de abea asteptam sa mai cobor odata.

In clasament stateam bine eram al 2 lea in clasament dupa Rosiouru.
Dar din nou fac o prostie dupa o coborare lunga si zdruncinatoare ajung la un urcus mic unde un alt concurent in fata mea imi strica demarajul sunt nevoit sa pun frana dupa care ar fi trebuit sa dau doar cateva pedale ca sa trec peste urcus mic dupa care din nou incepea o alta coborare dar cand am fortat, lantul nu statea bine pe pinioane sau pe foi si atunci am intis schimbatorul la maxim iar arcul din interiorul schimbatorului a sarit din orificiu.Astfel lantul meu nu mai statea intins si tot sarea la orice denivelare mica.
In prima faza n-am realizat ce se intamplase dar dupa care am vazut lantul ce atarna situatia nu era deloc roz.
Ma opresc si incerc sa ma gandesc cum as putea remedia problema dar nu stiam ce sa-i fac si toata treaba ar fi durat mult timp astfel nu aveam prea multe variante decat sa continui asa.
Din nou eram dezamagit mai ales ca o sa piarda si Marius care isi daduse silinta ca sa vina printre primii concurenti dar si din cauza ca nu o sa mai prind coborarea:))
Imi vine in minte o idee salvatoare sa pun lantul pe foaia si pinioanele extreme astfel fortez lantul sa stea intins.

Astfel reusesc sa urc pe Tampa fara sa fiu ajuns de alt concurent si la vale nu mai aveam probleme.
Mai ales ca acum stiam traseul m-am putut bucura de coborare pe deplin.
Ajung la zona de tranzitie din ii dau cipul lui Marius care isi continua tura de alergare si in final soseste tot al doilea si ne clasam pe locul 2 dar organizatorul ii descalifica pe ceilalti din motive ce nu le cunosc astfel am urcat pe locul 1.Imi pare rau pentru ei.
M-am bucurat ca am reusit sa clasam pe podium dupa problemele care le-am intampinat,am reusit sa facem o echipa buna si premile consistente de la acest concurs.


(Ii multumesc lui Marius pentru prestatie.)


Ne vedem la anul!

marți, 26 octombrie 2010

Geiger maraton


Geiger maraton este pentru mine maratonul "cel mai....."nu zic nimic ca o sa sariti pe mine si o sa-mi reprosati ca sunt subiectiv:)) , ce pot sa spun este ca s-a muncit mult pentru organizarea acestuia si este maratonul de la mine de acasa.
Dupa concursul de la Garana am facut o pauza scurta dupa care am inceput sa ies din nou dar nu pot sa zic ca ma simteam prea in forma nici moralul nu era prea bun dar deobicei la Sibiu merg destul de bine.

Spre ghinionul nostru in seara dinaintea concursului dupa cateva saptamani in care n-am vazut strop de ploaie si totul era uscat o inceput potopul.
In mare parte nu era problema deoarece traseul este unul nisipos si pietros dar cu cateva portiuni scurte ca la Techirghiol.
Dupa numaratoarea inversa se da startul din camping de la Dumbrava.
Aici noroiul imi cam da un pic batai de cap mai ales la start unde trebuia sa ocolosesti multe...gropi,balti ,santuri pomi,crengi si alti concurenti.
Pe prima portiune a traseului ma hotarasc nu fortez si sa merg intr-un ritm constant de frica sa nu clachez ca la Garana.
Dar din nou mi se iveste ceva neplanuit pe prima coborare catre Cisnadioara imi dau drumul la vale un pic cam tare si intr-o zona unde se ingusta drumul nimeresc intr-un sant adanc situat pe diagonala, in care bicicleta decide sa ramana acolo dar eu imi continui traiectoria in niste boscheti.
Dupa ce imi iau bicileta de jos observ cu tristete ca maneta de frana avea o pozitie ciudat si atunci am crezut ca mi-am rupt levierul de la frana, spre fericirea mea era intreaga dar cand sa plec vad ca maneta de schimbator de la foi atarna pe jos( Fu#k bippppp !!!!)
M-am tras pe margine si am incercat sa remediez problema dar era imposibil atunci pe moment am fost foarte dezamagait, resemnat ca trebuie sa abandonez.Pentru mine concursul de la Sibiu este unul foarte important pentru ca este la mine acasa.
Dupa cateva momente m-am decis sa continui realizand ca o sa ma descurc si cu o singura foaie dar aveam sa aflu ca nu-i chiar asa usor.
Nu era deloc placut deoarece maneta sarea in toate directiile si nu aveam cu ce sa o prind sa stea pe loc si eram nevoit sa o tin cu un deget.
Trebuia sa fiu atent sa nu apas pe levier sau sa se loveasca de ghidon ca atunci se schimba viteza
si era dificil sa urci din nou lantul pe o foaie superioara, trebuia sa te opresti pe loc sa ti cu amblele maini de maneta.
La primul punct de alimentare Costel ma ajuta sa-mi indrept ghidonul care statea stramb dupa cazatura imi ung lantul si intre timp sunt ajuns de George cu care merg pe toata urcarea catre varful Magura.
Eram bucuros ca aveam cu cineva sa merg,sa imi tina de urat si sa pastrez un ritm mai bun.
Pe ultima urcare in Cisnadioara sunt ajuns de Norbert care ma si depaseste.
Am incercat sa fortez pe portiunile de coborare si de plat desi nu era cu mult in fata nu reusesc sa-l prind astfel pierd si locul 3.
Atat pentru maratonul de la Sibiu...

marți, 10 august 2010

Banat Mtb Maraton

Urmatorul concurs pe lista a fost Banat MTB Maraton un eveniment care nu trebuie ratat ce ofera peisaje superbe, trasee excelente pentru mountain bike, oameni prietenosi si amabili.
Am ajuns de sambata pe la amiaza la Garana ne-am cazat,am despachetat lucrurile.
Dupa care ne-am impartit atributile unii trebuiau sa faca de mancare altii sa repare si sa regleze bicicletele.
Astfel am inceput sa reglam si sa facem ultimele retusuri inainte de concurs daca n-am avut timp pana atunci. Aproape toti "gadileam" cate ceva pe la bicicleta chiar daca totul era ok macar sa-i fi dat un pic de luciu un polish ceva:))

Spre seara o parte dintre noi am asistat la Festivalul Folk, in fiecare an in perioada aceasta se desfasoara cate un eveniment muzical.
Dupa care ne-am dus fiecare la paturile noastre unii mai repede altii mai tarziu.

A 2 zi m-am trezit destul de odihnit am mancat, m-am adapat dar imediat ce m-am suit pe bicicleta si am inceptut incalzirea am sesizat ca la deal ceva nu merge prea "roz" respectiv pedalele se invarteau cam greu si asta nu era vina bicicletei:)).
N-am luat in seama treaba aceasta fiind convins ca este ceva de moment.
Dintre cele 3 variante m-am hotarat sa ma inscriu la distanta de 62 de km fiind proba medie.
La start nu prind o pozitie prea buna iar pe prima urcare mai dificila pe bolovani sunt nevoit sa ma dau jos de pe bicileta si sa imping.

Urcarea respectiva continua pe asfalt dupa care pe un drum cu pietris unde reusesc sa prind din urma plutonul fruntas.
Ma asez in pluton incerc sa ma recuperez si sa ma tin aproape.

Dupa cum v-am zis de pe la inceput se vedea ca" nu prea merge treaba", nu reuseam sa tin pasul cu ceilalti dar recuperam pe coborari ce pierdeam pe urcari.
Si astefel reusesc sa ma mentin acceptabil pe portiunea valonata dar lucrurile incepeau sa mearga mai prost odata cu inceputul unui drumul forestier respectiv inceputul la urcare cea mai lunga din concurs.
Aici pedalele pareau din plumb si de parca nu era suficient, frecvent mi se intampla ca roata de spate sa piarda din aderenta.
Imi scot din buzunare geluri mancare dar nimic nu parea sa mai aibe efect.
La un moment dat parasim drumul forestier, trecem printr-un raulet si continuam cu o urcare pe o poteca abrupta. Aici as fi avut putere sa urc pe bicicleta... asta daca nu aveam "chain suck"lantul era mizerabil plin cu noroi nisipos si astfel nu mi se dezlipea de pe foaia mica.
M-am fortat o portiune sa urc cu foaia mijlocie dupa care am inceput sa imping.
Un concurent a fost foarte amabil si mi-o imprumutat o sticluta cu ulei pentru care ii multumesc.
Aici am ramas fara apa si toate la un loc mi-au pus capac si am inceput sa "inaintez ca un melc" dupa care ma tot uitam dupa punctul de alimentare care intarzia sa apara in "orizontul meu insetat":)).
"Pletosu" nici el nu era in apele lui el fiind inscris si la traseul lung spre ghinionul sau norocul lui dar cu o poveste si cateva glume mergem o bucata buna de drum pana unde se bifurcau traseele aici ne luam la revedere si ma bucuram ca nu trebuie sa mai urc si eu pe Vf Semenic.
Dar poate as fi preferat sa mai urc decat sa merg pe un drum forestier plin cu noroaie pe langa niste excavatoare in care inaintai foarte greu.
Asteptam cu nerabdare ultima coborare care este spectaculoasa, asta poate si din cauza ca este urmata de finish:))
Ovidiu ne astepta cu cronometru dar in situatia mea i-ar fi trebuit un calendar sa vada timpul :))
Daca la inceput stiam ca traseul are in jur de 55 de km m-am gandit cat poate sa imi ia ca sa-l parcurg dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si in final chiar si cei care au castigat au facut o medie slaba asta din cauza traseului care era dificil si pentru ca avea mai multi kilometrii.
Ulterior m-am tot gandit care ar fi cauza pentru prestatia si lipsa de energie dar n-am ajuns la nicio concluzie.Sa fi fost vina la "aghiasma" de cu o seara inainte?aceasta va ramane un mister......

"Za end!!!

joi, 22 iulie 2010

Salzkammergut Trophy 2010

Dupa o perioada lunga in care n-am mai scris nimic am revenit, daca se poate spune asa .
Am ramas in urma cu "povestirile de noapte" dar sper ca incet, incet sa recuperez...
Asa ca povestea incepe in momentul in care m-am hotarat sa completez datele si raspunsul la o intrebare pentru participarea la un concurs organizat de revista MBike.Premiul reprezenta taxa de particpare pentru un alt concurs,un maraton de mountainbike.
Eu eram foarte incantat de ideea da a particpa si vizita aceasta zona,ceea ce m-a si impins sa particip la concurs.
Primele imagini din zona le-am zarit in filmul "Offroad to Athens" si am fost impresionat de peisaje,in special de o portiune de tunel sapata prin stanca .
De atunci imi planuiam sa merg si eu pe acolo asta fiind cu multa vreme in urma.
Intamplarea face sa castig taxa de participare.
Urmatoarea problema era sa gasesc pe cineva cu care sa merg.Probabil ca as fi gasit un mijloc de transport dar eu vroiam sa merg cu cineva cunoscut .
Situatia s-a clarificat in momentul in care Ovidiu a pus la dispozitie GEIGER MOBILUL pana in Austria,in final ne-am strans o gasca faina desi mi-ar fi placut sa fim echipa completa.


Intre timp am aflat ca sunt mai multi romani interesati sa participe la concurs
Oac si cu Zaco s-au oferit sa ma ia cu ei si le multumesc pe aceasta cale.:d
A doua problema era sa-mi aleg distanta, in final m-am inscris la proba de 119km, eu deobicei nu particip la distante asa lungi dar am zis ca daca tot merg atata drum macar sa vizitez bine zona si sa ma chinui ca sa tin minte.
In final am primit ce-am vrut in sensul ca am vazut multe lucruri frumoase si le-am tinut minte o parte din ele:))


Ziua 1
Dupa cateva ore bune (desi mi s-o parut ca am ajuns destul de repede) de mers cu masina ajungem in Austria.Vremea aici era frumoasa peisajele superbe ca in poze:))
Dupa ce ne-am invartit pe niste stradute inguste am gasit pensiunea si ne-am cazat.



Desi eram obositi am plecat sa exploram un pic zona cu bicicleta deoarece timpul este scurt si am zis sa profitam cat putem.
Eu si cu Andrei ne-am abatut un pic de la drumul planuit initial si am ajuns prin cateva locuri impresionante.






Ziua 2
Cu o zi inainte de concurs ne-am hotarat sa mergem sa vizitam orasul lui Mozart, Salzburg.

Prima vedere care imi atrage atentia este cetatea Hohensalzburg


Este un oras frumos cu strazi inguste,numeroase cladiri vechi si biserici cu o arhitectura deosebita.







Dupa-masa ne-am intors inapoi in Bad Goisern locul de unde se ridica plasa cu numerul cipurile si alte lucruri ce erau prin pungi.
Aici ne-am invartit pe langa numeroasele standurile de piese,biciclete si alte accesorii unele dintre ele exotice.










Ziua 3
Ziua cea mare,respectiv ziua concursului:))

Dupa inca cateva mici reglaje la bicicleta imi setez si presiunea barometrica la Polar ca stiu exact altitudinea si cat am de urcat.Desi spre sfarsitul cursei ziceam ca nu merge bine si nu prea imi venea sa cred ca mai am inca un munte de urcat:))
Pe la ora 9 fara ceva ma inghesui si eu printre participanti si ma asez langa Andrei.Numarul mare de concurenti era impresionant aproximativ 4000 de oameni au luat startul de diferite distante.




Dupa numerotarea inversa se da startul, imi croiesc drumul printre plutonul imens de participanti.

Traseul incepea cu o urcare pe asfalt dupa care continua cu un drum pe pietris pana pe la 1400 de metrii.
Totul mergea relativ bine, eram in parametrii corespunzatori,eram fericit ca tocmai trecusem prin zona mult asteptata respectiv zona in care tranversai stanca prin tunel.
Desi aveam impresia ca merg mai prost ca deobicei.Dar asta poate si din cauza ca nivelul participantilor la concursurile de afara este mult mai ridicat si ereau multi ciclisti care mergeau foarte bine la deal ca la vale mergeam si eu bine,la inceput am intampinat mici probleme cu pietrisul cu care nu eram prea familiar iar daca nu abordai curba corespunzator puteai sa ai probleme mari...

Peisajele erau intr-adevar uimitoare si le admiram din plin m-am si oprit odata sa fac poza:)

Traseul continua cu inca o urcare nu foarte dificila urmata de o portiune valonata , plata in mare parte.
Aici am mers un pic mai tare decat ar fi trebuit si asta deoarece am facut schimb de trena cu un concurent ceva mergea foarte bine pe plat iar dupa ce am stat o mare parte din traseu in spatele lui m-am simtit oarecum obligat sa ii duc si eu trena desi m-am cam fortam.
Dupa aceasta portiune de plat incepe greul cu o urcare ucigatoare la o mina de sare.La inceput drumul mergea in "ziga-zaga":)) dupa care continua cu o urcare cu o inclinatie 30 grade asfaltata.
De aici lucrurile incepeau sa mearga foarte prost pentru mine.
Eram epuizat cea ce m-o tinut treaz era dus cu apa rece si incurajarile celor de pe margine:D
Cand m-am uit la kilometraj mi-am dat seama ca aici era doar jumatatea traseului.

Ioana era aici sa ne faca poze si eu incercam sa fiu fotogenic:))


Am incercat sa ma alimentez cat mai des dar nu mai puteam manca nimic, eram nevoit sa fac pauze dese fiind depasit de multi concurenti dar nu ma prea interesa aspectul acesta la momentul respectiv.
Cea ce m-a impresionat mult este mentalitatea oamenilor din zona care te aplaudau si te incurajau,unii din ei fiind costumati in diferite moduri unele mai bizare dar amuzante,iti oferea apa alimente, oameni de la copii mici pana la cei in varsta care nu aveau nici o legatura cu concursul dar cu o mentalitate diferita fata de multi ai nostri.
De la kilometrul 90 dupa o coborare lunga mi-am revenit miraculos,am inceput sa ma simt bine sau ceilalti participanti nu se mai simteau bine cert este ca puteam sa-i depasesc din nou si eu :))
Era un pic cam tarziu dar faptul ca ma simtiam bine era un lucru pozitiv.
In final vremea s-a inrautatit ploaia cu fulgerele si-o facut prezenta dar asta m-a motivat sa pedalez mai repede si in final reusesc sa trec linia de finish dupa cateva ore bune de pedalat.
Dupa 120 de km si aproximativ 4000 de metrii urcati eram rupt...dar incantat.


Cam asa aveam impresia ca stau lucrurile dupa concurs:))


In final am ramas cu amintiri placute de la concurs ,organizat exceptional si ajutatati peste 900 de voluntari implicati pentru realizarea evenimentului.



Ziua 4
Ziua de dupa concurs si ziua in care trebuia sa plecam catre casele noastre.
Era greu sa te desparti de asemeana frumuseti dar ce-i frumos trece repede.
Excursia s-a terminat cu vizita la cea mai veche salina din lume Hallstatt exploatate inca din vremurile preistorice din cate am inteles eu.

Aici ne-am costumat corespunzator

Eu cu prietenii mei mineri din Austria,numai "Luceafarul huilei" mai lipsea din peisaj:))

Panta cu inclinatia celebra
Lacul Hallstattersee





Inca o poza de grup inainte de plecare .

luni, 5 iulie 2010

Saint Ana Lake Xterra Triathlon


Weekend-ul trecut am participat la primul meu triatlon si pot spune ca mi-a placut foarte mult.La inceput am fost nehotarat daca sa merg,dar pana la urma Anda si cu Robert m-au convins sa vin.
La inceput ne-am gandit sa facem stafeta pentru nu prea agreez alergarea dar de multa vreme vroiam sa incerc si un triatlon si m-am gandit ca ar fi o provocare ceva inedit si in final m-am hotarat sa particip la individual scopul fiind sa-l termin pe un loc decent.
Asa ca vineri pe la ora 6:30 plecam din Sibiu cu bicicletele si bagajele aranjate la mare arta .
Pe la 9 si ceva gasim si hotelul unde se faceau inscrierile, il luam si pe Robert care era deja acolo si mergem catre lac sa ne cautam un loc de camping.
Cand ajungem in zona de camping de langa Lacul Sf Ana acolo era multa lume galagie urma sa fie conert.
Asa ca o trebuit sa plecam de acolo sa ne gasim un alt loc de campare pentru ca nu vroiam ca urmatoarea zi la concurs sa adormim in lac.:))
Asa ca pe la 11 noaptea la lumina lanternelor ne instalam corturile, era frumos sa fi facut si un foc dar era deja tarziu,ne era foame si nu ne mai ardea sa cautam lemne de foc prin padure.
Pe la 12 jumate ma cuibaresc si eu in cort dar nu ma lua somnu si ma tot invarteam ca titirezu la fiecare miscare galagie care o auzem dar dimineata ma trezesc destul de odihnit.
(Vedere din cort)

Ne-am strans lucrurile sa mergem cu masina catre lac dar un organizator ne indruma tot catre camping unde erau majoritatea concurentilor care erau in febra pregatirilor
Eu eram preocupat sa imi pregatesc bicicleta cum procedez la un concurs de biciclete dar acum trebuia sa ma pregatesc si pentru innot si pentru alergare.
Cand am ajuns langa lac eram entuziasmat imi placea peisajul multa lume printre care multi dintre ei turisti care nu aveau treaba cu concursul.

Imi pun bicicleta si echipamentul in tarcul special amenajat si astept sedinta tehnica.

Dupa ce am primit indicatiile plecam catre start.
Majoritatea concurentiilor aveau costume de neopren si imi faceam griji ca apa ar putea fi cam rece dar era numai buna pentru innotat.
Dupa ce ma balacesc si eu un pic prin apa aud ca mai sunt cateva secunde pana la imbarcare.

Start...si da-i la vaslit prin apa.Dupa cativa zeci de metrii deja simt ca am plecat cam tare si ca nu innotam cu spor, nu ma coordonam cum trebuie, imi era dificil, trebuia sa am grija sa ma feresc de picioarele si mainile celorlalti concurenti si eu la randul meu sa nu lovesc pe altcineva.
In apa nu prea am vazut multe nu stiam pe ce loc sunt, cine-i langa mine nu vedeam prea bine baliza si de multe ori ma trezeam ca nu aveam directia buna si innotam in zig-zag dar dupa inca cativa metrii am inceput sa imi revin si ma misc mai bine.
Nu dureaza foarte mult pana ies din apa dupa care fug catre zona de tranzitie imi iau echipamentul sar pe bicicleta si plec mai departe.
(Cand am iesit din apa ii vedeam pe ceilalti concurenti ca se dezbracau de neopren asa ca m-am gandit sa dau si eu ceva jos de pe mine,dar upssss eu n-am ce sa mai dau jos de pe mine:))

Senzatia provocata in momentul in care m-am suit pe bicicleta cu echipamentul ud era destul de ciudata dar dupa cateva pedale nu ma mai gandeam la aceasta.
De pe prima urcare incep sa recuperez din locruile pierdute,desi mergeam mai tare decat ceilalti din fata mea aveam senzatia ca inaintez greu si ca pe portiunea respectiva as fi putut merge mai repede.
Dupa cativa km incep sa imi revin si sa ma simt din ce in ce mai bine,pe cea mai tehnica coborare a traseului ma simteam ca pestele in apa si il depasesc pe Alex si inca 2 concurenti.Urma apoi o urcare destul de lunga pe un drum forestier urmata de o coborare tot pe drum forestier.
Aici pe coborarea respectiva anul trecut la maraton am avut cea mai urata cazatura de cand ma dau cu bicileta.Asta pentru ca nu am fost atent mi-o fugit roata de fata si intr-o fractiune de secunda am dat cu capu de pamant.Cu toate acesta am scapat destul de usor: fisura la piramida nazala si cateva zgarieturi eram ok.
Pe coborarea respectiva trebuia sa-mi infrunt demonii si nu o faceam chiar asa de bine pentru ca nu mergeam prea tare desi nu era nimic tehnic.
Pe portiunea de asfalt am fost uimit sa aflu ca sunt cu primii.Aici ma simteam bine si puteam sa fortez dar nu stiam cum o sa ma afecteze la alergare unde stiam ca o sa am probleme si de la ultimu punct de alimentare ma hotarasc sa iau un pic de avans pana la zona de tranzitie astfel ajung primul cu un avans de cateva minute fata de urmatorii.

In zona de tranzie imi schimb repede pantofii si o iau la fuga.
Aveam eu impresia ca mai trebuia sa fac ceva, adica eu inca mai aveam casca pe cap, pompa,camera in buzunar si manusile pe mana.
In ultimul moment imi arunc si casca in tarc si o iau la fuga intr-un ritm de melc dar pe care sa-l mentin pe toata proba.Stiam ca la alergare o sa pierd mult timp.
Traseul de alergare pornea cu o portiune de plat dupa care continua cu o panta foarte abrupta cu radacini si cu zone alunecoase de imi venea sa cuplez si fata si sa merg in 4 labe:)) aici pierd 2 locuri .
Dupa panta ucigatoare ajung sus in camping si aici simt cum incep sa ma ia crampele pe masura ce paseam.Dupa cateva sute de metrii miraculos incepeam sa ma simt bine si chiar puteam sa alerg, eram uimit ca alergam fara sa ma simt foarte obosit si chiar imi facea placere sa alerg.
Pe la sfarsit lucrurile incepeau sa se ingreuneze dupa coborarea catre lac vad cum cum sunt depasit de un concurent si incerc sa tin ritmul cu el dar spre bucuria mea aflu ca este la stafeta.
Credeam ca dupa coborare urma sa ajung la finish dar aveam sa aflu ca eram exact in partea opusa a lacului.
Ultimul kilometru o fost intradevar greu, stiam ca daca ma opresc nici nu mai urnesc din loc asa ca cu "chiu cu vai" ma tarai spre finish.
Din cand in cand ma mai uitam in spate, cand cu coada ochiului vad inca un conurent in spate care se apropia cu viteza catre mine si nu voriam sa renunt la locul 3 pe ultimii metrii.
La incurajarile lui Ovidiu,Ioana si Andreea mai depun un ultim efort maresc ritmul si reusesc sa termin pe locul 3.In final aflu ca si el era la stafeta dar eu nu stiam lucrul acesta.

Eram foarte fericit ca am reusit sa termin triatlonul si mai eles pe un loc 3, Anda a reusit sa castige la feminin iar Robert si Radu au terminat pe un loc bun.
Si acum trebuie sa multumesc echipei pentru "suportul tehnic" fara de care n-as fi putut castiga:))
(Multumesc Andreea pentru masaj ca ma luau din nou crampele auuuu!!!)

M-am bucurat destul mult pentru rezultat mai ales ca la ultimele 3 concursuri am avut ghinion, pene si tot felul de probleme ciudate dar de data aceasta toate eu mers perfect.