Biciclete dopate:))

Cand am auzit acum cateva zile de o noua moda in lumea ciclistilor si anume motorase ascunse prin cadru m-am amuzat si acum am vazut cum se poate realiza.
Nu vreau sa acuz pe nimeni Cancellara este unul din ciclistii mei favoriti dar mi se pare interesanta metoda.
Dar ma intreb oare daca ceilalti nu aud motorasul?

Prima evadare

Prima evadare sau cum au mai botezat-o altii "Marea ieseala":))
Cand am auzit de un concurs de mountainbike in Bucuresti lung de 55 de km am zis ce traseu poate sa gaseasca?
Asa ca la invitatia lui Ulisse echipa Geiger a ajuns vineri seara in Bucuresti.
Programul a fost unul destul de incarcat.
Sambata dimineata am fost sa ne luam numerele de concurs,am vizitat cateva din magazinele de biciclete din oras.
Dupa masa am ajuns sa joc tenis dupa care ne-am decis sa vedem o portiune de traseu si seara am mai jucat si o partida de baschet asa ca seara eram deja obosit dar tentatia o fost mare si nu m-am putut abtine sa nu particip la activitati.
Duminica dimineata cand am ajuns la start am fost impresionat de numarul mare de participanti aproximativ 1200 de oameni,ma asteptam sa fie un numar mare da nici chiar asa.Atmosfera era aparte atatia oameni la un loc degaja o anumita energie care te facea nerabdator sa iei startul si aveam impresia ca si ceilalti erau lafel de nerabdatori sa dea navala prin padurile Bucurestiului
Vremea nu se anunta una prea buna la start ploua marunt si era cam frig daca stateai pe loc.

Dupa numaratoarea inversa am plecat. Startul o fost unul bun,eram plasat bine in fruntea plutonului dar nu am mers foarte mult si ghinioul m-o ajuns (mergea mai repede decat mine) "pana".

Ma opresc si incep sa-mi remediez problema cat mai repede.Stiam ca la genul acesta de concurs cateva secunde sunt importante fara sa ai nicio problema este foarte greu sa prinzi un loc pe podium, dar eu vroiam sa ajung pe un loc cat mai bun. Mi-am remediat problema si am plecat optimist si cu scopul sa prind din urma cat mai multa lume care m-o depasit.
Intre timp am mai recuperat cateva locuri dar nu dureaza mult si ghinionul ma ajunge iarasi,noroiul de pe lentile ma obliga sa dau jos ochelarii de pe nas ca sa-i curat pentru ca se apropiau niste santuri si balti si vroiam sa vad cat mai bine ca sa merg pe trasa buna.
Si imi sterg ochelarii dar nu reusesc sa-i pun la ochi imediat si merg cativa zeci de metrii cu ei in mana pentru ca nu reuseam sa-i asez pe figura.Intr-un final ma opresc pe loc si pun...atunci constat ca vad mai rau ca inainte si ca lentilele mele de vedere au disprut de la locul lor.
Atunci m-am oprit sa-mi caut lentilele din momentul acela clasamentul nu o mai contat.
(Le multumesc celor care s-au oferit sau m-au ajutat sa-mi caut lentiele).
Dupa ce am scanat zona cateva minute bune ajutat si de altii m-am lasat pagubas si am continuat cursa.
Cu toate acestea parca am vazut mai bine marcajele la sfarsitul cursei ca la inceput :))
Si am inceput sa pedalez mai tare impreuna cu Robert (care si el o intampinat tot felul de probleme) ca sa ma incalzesc, ploaia o inceput sa cada cu stropi mari si solul incepuse sa-si schimbe compozitia, ma bucuram ca aveam Nevegalurile.

Si intr-un final reusim sa evadam si trecem linia de finish.

Cu toate evenimentele nefaste pot spune ca m-am simtit bine la concurs, traseul mi-o placut n-as fi crezut ca te poti da 55 de km in jurul Bucurestiului pe niste poteci asa faine:D
Sper ca la urmatoarele concursuri lucrurile sa mearga mai bine.

Sa calcati cu grija pe lentilele mele cand mai mergeti pe traseu poate faceti pana!:))
PS.Stati linistiti ca sunt de plastic.

Liman bike race

Am ajuns sambata la locul evenimentului, Valea lui Liman zona frumoasa, vreme excelenta parca prima zi de vara, ne-am cautat un loc de cazare bine inteles cu cortul nimic nu se compara cu dormitul in cort si sa stai in jurul focului.

La inceput cand am plecat de acasa am fost mai mult entuziasmat ca iesim cu cortul, cu gasca in natura nu aveam asteptari mari referitoare la concurs.Era prima data cand semnez condica la Liman Bike Race nu stiam cum este traseu,organizarea,atmosfera dar am fost surprins placut de fiecare aspect astfel pot spune ca m-am simtit excelent.
Inclusiv la start desi nu am platit nici un ban la inscriere am primit si un tricou si alimente pe traseu.Felicitari lui Alin si tuturor implicati in organizare evenimentul a fost un succes!

Dimineatza inainte de start ma simtiam un pic ciudat probabil de la cazarea la cort.
Am incercat sa imi creez conditii cat mai bune de cazare sa beneficiez de confortul de acasa mi-am adus o saltea gonflabila dar care o trebuit sa o umflu de vreo 6 ori noaptea daca nu ajungeam cu spatele pe pamantul rece.

Dar in timpul cursei m-am simtit bine.La start s-a plecat tare pe prima portiune si am decis sa stau cat mai in fata sa nu merg in plutot pe pietrele acelea.Dupa care am inceput sa merg in ritmul meu.

Si cum toate lucrurile au un inceput si bineinteles un sfarsit o venit randul ca la concursul acesta sa ma ratacesc.Nu o fost primul concurs la care ma ratacesc, este ceva destul de frecvent dar nu ca acum.
De data asta am deviat cam mult de la traseu!
Am reusit sa fac aproximativ 20 de km din traseu dupa care pe o coborare pe un drum forestier in timp ce incercam sa-l prind pe Alexandru Ciocan am ajuns intr-un sat la o bifurcatie atunci am realizat ca ceva nu-i bine si ca acolo trebuia sa fie un marcaj daca era drumul cel bun si atunci i-am intrebat pe niste sateni daca or mai trecut careva cu bicicletele pe acolo.Bine probabil ca nici intrebarea mea nu o fost prea bine adresata dar na... la o asa intrebare asa un raspuns "or luat-o la dreapta"
Am mai mers noi un pic dar eu tot nu eram impacat ca nu-i marcaj, intre timp vine si Robert si el ne confirma ca suntem pe drumu bun ca o vazut el marcaj cu banda pe un stalp.Atunci ma pun in spatele la trena dusa de Ciocan si Marian Frunzeanu pe portiunea de asfalt stiam ca traseul are vreo 7 km de asfalt credeam ca mergem in directia buna.Dupa vreo 15 minute dupa ce am fluturat in spatele la trena la viteza de 45 de km pe asfalt fara sa vedem nici un marcaj.Atunci ne-am dat seama ca nu suntem pe traseu.La momnetul acela am considerat ca suntem prea departe sa ne mai intoarcem si am hotarat sa mergem inainte.
Cand am vazut avionul restaurant de pe marginea drumului in Faget m-o apucat rasul atunci am realizat cam la ce distanta suntem de linia de finish si din 35 de km cat avea tura am facut 55 de km:))
Dupa povestile si peripetiile de pe traseu povestite de ceilalti mi-o parut mai rau ca nu am apucat si restul din traseu care am inteles ca o fost si mai spectaculos decat faptul ca as fi putut castiga la traseul scurt.Cel care o luat locu 1 era in spatele nostru cand ne-am ratacit dar asta este...cu siguranta voi reveni cu drag la anul la Liman Bike Race.
Cu ocazia aceasta i-am cunoscut un pic si pe cei de la Dinamo sunt niste oameni de treaba:)


Ne vedem la urmatorul eveniment Prima Evadare in Bucuresti!