Vf Prejba-28 Noiembrie 2009

28 noiembrie o data la care n-as fi crezut ca se mai poate urca cu bicicleta pe Vf Prejba1744m din M-tii Lotrului care normal ar fi trebuit acoperit cu zapada pana la data aceasta.dar pentru ca acest lucru nu s-a intamplat si vremea buna tine cu noi biciclistii am decis sa ne mai aventuram in inima muntiilor in salbaticie:))
Aceasta zona imi este destul de straina desi nu este foarte departe nu am reusit sa o explorez pana acum.
Vedeam de multe ori varful cand mergeam pe varful Magura situat pe partea cealata a vaii Sadului si ma gandeam adesea cum arata peisajul invers de pe Prejba catre Magura.
Aveam eu o banuiala ca daca urci pana la 1744 muntele trebuie sa te rasplatasca cu o priveliste care sa-ti taie respiratia si se pare ca nu m-am inselat.
Asa ca vineri seara m-am gandit ca am putea ca sambata sa escaladam si muntele acesta, asa ca am sunat trupa de soc formata din doi Andrei unu cu parul mai lung celalalt cu barba mai mare(asta ca sa-i putem deosebi mai usor:)) si un Robert (de Niro).
Am evitat zona aceasta pentru ca am tot auzit ca este greu de ajuns ca nu se poate face pe bicicleta si aveam oarecum indoieli ca putem ajunge pana pe varf stiind ca in perioada aceasta se intuneca cam repede.Ne-am facut noi niste calcule cam cat ne-ar lua am pus la socotela si niste eventuale evenimente neprevazute asa ca am decis sa plecam la 9 din Sibiu dar pana la urma cu tot cu evenimentele neprevazute dar totusi prevazute:)) ne incadram in orar mai bine decat ma asteptam.
Dimineata pornim la drum cu oarecare intarziere, Andrei cel cu plete lungi ma suna si imi zice de noaptea lui petrecuta in jungla urbana si ca o reusit sa-si croiasca drum pana acasa doar la 2 dimineata asa ca am inteles ca o sa intarzie;)
Urcarea incepe de pe Valea Sadului de unde cotim stanga. La baza urcarii ne abatem din greseala de la ruta planuita dar spre norocul nostru o ruta mai buna, viram stanga pe un drum forestier in loc sa mergem drept inante pe o poteca care desi banuiam ca ar puteaa fi buna nu am cercetat-o deoarece nu puteam urca pe bicileta si mergem asa o bucata de drum pe forestier pana cand si drumul acesta devine neaccesibil pe bicileta.





La un moment dat parasim drumul forestier si intram pe o poteca dintr-o padure foarte frumoasa cu radacini frunze si multi bolovani pe marcaj triunghi albastru poteca partial accesibila pe bicicleta.
Dupa ce strabatem si padurea ajungem intr-o poienita dupa care intram printr-o alta padure de conifere

dupa care iesim din padurea de conifere si ajungem in apropiere de varf deja de aici se difuzau alte imagini prin ochelarii mei

paza de coasta :))

si tot mai aprope de varf

si in sfarsit Vf Prejba

ehaaaaa!!!!!

aici ne adapostim de bataia vantului dupa bolovani ne luam toate hainele ce le gasim prin rucsaci mancam si bem si ne inveselim ca doar am ajuns pe varf:))
aceasta este raspunsunl la intrebarea mea,oare cum arata peisajul de pe Prejba spre Magura?

Valea Sadului
in fundal se vad un pic mai rau si M-tii Fagaras care se ascundeau dupa ceata

alte cadre
cabana Prejba pitulata in padure

Dupa ce am pozat zona a venit momentul sa ne dam drumu la vale am ales sa coboram tot pe unde am venit dar pana la urma am coborat pe unde treaba sa urcam pe o poteca ingusta printre pomi pe radacini pe bolovani si pe firicele de apa, o coboarare care ne-o uns la suflet:)
Pana in final tura nu a fost una foarte grea cum ma spereau unii dar cu peisaje care or depasit asteptarile mele.

Vineri 20 noiembrie o zi superba de sfarsit de toamna sau inceput de iarna cum doriti sa considerati:-P in care termometru mercurului se ridica la niste cote impresionante pentru perioada aceasta, m-am decis sa ma teleportez cu ajutorul unei biciclete pe niste dealuri insorite si nu singur impreuna cu Robert.
Ne-am inteles sa ne intalnim la magazin la Costel pentru ca aparatul lui de teleportat avea butucul pedalier stricat dupa ce problema a fost remediata (cam incet deoarece Robert lucra la bicicleta ca la o bomba nucleara foarte meticulos si foarte concentrat si cu oare care frica sa stranga prea tare ca sa nu se crape carbonul supra numit si aurul negru :)).
Pana la urma am reusit sa plecam.A doua problema era stabilirea traseului eu aveam deja ceva in cap sa urcam din Cisnadioara catre Rossengarden si de acolo sa coboram pe o poteca in Valea Sadului pe langa linile de curent.O coborare de care auzisem numai de bine.Pana la urma Robert a acceptat destinatia.
Bicicletele mergeau bine in drum spre Cisnadioara ne teleportam cam cu 27 si chiar 30 de kmh
dupa o coborare scurta si vreo 4 km de pedalat pe drumul forestier ajungem la baza urcarii care era mai dificila abrupta si plina cu bolovani ascunsi sub frunze niste noroi o combinatie destul de buna in multe din portiuni neaccesibila pe bicicleta dar na nu ne-o facut mama pe bicicleta:))
In drum spre Rossengarden ne intalnim cu niste caprioare care zburdau frumos prin padure si ne gandeam bine ca sunt caprioare si nu altceva.Pana la urma ajungem pe langa Rossengarden imi iau niste apa de la izvorul meu preferat si ne indreptam catre coborarea magica care era aproape.



Nu dureaza mult si ajungem la inceputul coborarii.Aici imi atrag atentia niste bolovani care trebuia studiati mai indeaproape cand ma apropiu mi se dezvaluie o panorama superba, de aici se poate vedea cu usurinta muntii Fagaras acoperiti de zapada Valea Sadului si vf Prejba de pe partea cealata a Vaii Sadului care imi rade in fata de fiecare data cand ma duc in apropierea lui dar cat de curand o sa ma sui si pe el nu-l mai iert .
Aici am facut o pauza scurta pentru meditare Ohmmm:))




dupa care inca o pauza era prea frumoasa privelistea si vremea foarte calda ma facea sa nu mai plec de acolo dar pana la urma ne-am urnit din loc deoarece stiam ca se va intuneca repede si ne va prinde noaptea pana la urma ne-a si prins.:-P

Coborarea era intradevar foarte frumoasa abrupta cum sunt cam toate coborarile in valea Sadului cu bolovani radacini si tot ce trebe de cateva ori coborand pe langa biclicleta.
Cand ajungem jos ne intalnim cu un cioban mai deosebit fata de restu foarte curat mai grasut rosu la fata ca un mar de ala sanatos calare pe un cal foarte frumos si curat si cu un manz simpatic dupa ce am povestit o vreme cu aflam ca are 3 copii dar nici unul dintre ei nu vroaiu sa lucreze la stana cel mai mic care avea 10 ani sustinea ca mai bine nu mai mananca branza in viata lui decat sa se face cioban:)) ne povesteste si despre fauna despre lupii mari aproape cat bicicletele noastre si cu un spate lat cat un butoi de 25 de litrii care le mananca oile.
La plecare ne da sa gustam din rachiu lui de pruna foarte bun si ne invita la o tocanita de miel cu mamaliga.Oferta era foarte buna mai ales ca deja ne era un pic foame dar stana era tocmai sus de unde incepea coborarea si in curand se intnueca asa ca plecam catre casa.
Dupa ce prindem un pic de viteza pe drumul forestier nu ajungem in Sadu si ni se face o foame de aia de lup de la rachiu ala de pruna fiind nevoiti sa ne alimentam cu niste eugenii si niste pepsi.
Nu trece mult si eugeniile si pepsiul isi fac efectul ne revenim pe urcarea lunga catre Cisandie.
Dupa o intrecere cu un excavator care ne impingea cu cupa fundurile noastre ajungem pe intuneric si cu picioarele cam varza de la sprinturile pe calea Cisnadiei pana in Ciresica dar fericit ca nu ne-o intrecut excavatorul:)) si ca am mai bifat o coborare si ca am profitat de vremea superba care poate sa se schimbe si sa modifice ingredientele perfecte unei ture reusite.
Tineti aproape:))

Un nou blog:)

Buna ziua!
Bine ati venit pe noul meu blog in curand o sa fie updatat cu mai multe lucruri va multumesc pentru intelegere:))