Prima evadare

Prima evadare sau cum au mai botezat-o altii "Marea ieseala":))
Cand am auzit de un concurs de mountainbike in Bucuresti lung de 55 de km am zis ce traseu poate sa gaseasca?
Asa ca la invitatia lui Ulisse echipa Geiger a ajuns vineri seara in Bucuresti.
Programul a fost unul destul de incarcat.
Sambata dimineata am fost sa ne luam numerele de concurs,am vizitat cateva din magazinele de biciclete din oras.
Dupa masa am ajuns sa joc tenis dupa care ne-am decis sa vedem o portiune de traseu si seara am mai jucat si o partida de baschet asa ca seara eram deja obosit dar tentatia o fost mare si nu m-am putut abtine sa nu particip la activitati.
Duminica dimineata cand am ajuns la start am fost impresionat de numarul mare de participanti aproximativ 1200 de oameni,ma asteptam sa fie un numar mare da nici chiar asa.Atmosfera era aparte atatia oameni la un loc degaja o anumita energie care te facea nerabdator sa iei startul si aveam impresia ca si ceilalti erau lafel de nerabdatori sa dea navala prin padurile Bucurestiului
Vremea nu se anunta una prea buna la start ploua marunt si era cam frig daca stateai pe loc.

Dupa numaratoarea inversa am plecat. Startul o fost unul bun,eram plasat bine in fruntea plutonului dar nu am mers foarte mult si ghinioul m-o ajuns (mergea mai repede decat mine) "pana".

Ma opresc si incep sa-mi remediez problema cat mai repede.Stiam ca la genul acesta de concurs cateva secunde sunt importante fara sa ai nicio problema este foarte greu sa prinzi un loc pe podium, dar eu vroiam sa ajung pe un loc cat mai bun. Mi-am remediat problema si am plecat optimist si cu scopul sa prind din urma cat mai multa lume care m-o depasit.
Intre timp am mai recuperat cateva locuri dar nu dureaza mult si ghinionul ma ajunge iarasi,noroiul de pe lentile ma obliga sa dau jos ochelarii de pe nas ca sa-i curat pentru ca se apropiau niste santuri si balti si vroiam sa vad cat mai bine ca sa merg pe trasa buna.
Si imi sterg ochelarii dar nu reusesc sa-i pun la ochi imediat si merg cativa zeci de metrii cu ei in mana pentru ca nu reuseam sa-i asez pe figura.Intr-un final ma opresc pe loc si pun...atunci constat ca vad mai rau ca inainte si ca lentilele mele de vedere au disprut de la locul lor.
Atunci m-am oprit sa-mi caut lentilele din momentul acela clasamentul nu o mai contat.
(Le multumesc celor care s-au oferit sau m-au ajutat sa-mi caut lentiele).
Dupa ce am scanat zona cateva minute bune ajutat si de altii m-am lasat pagubas si am continuat cursa.
Cu toate acestea parca am vazut mai bine marcajele la sfarsitul cursei ca la inceput :))
Si am inceput sa pedalez mai tare impreuna cu Robert (care si el o intampinat tot felul de probleme) ca sa ma incalzesc, ploaia o inceput sa cada cu stropi mari si solul incepuse sa-si schimbe compozitia, ma bucuram ca aveam Nevegalurile.

Si intr-un final reusim sa evadam si trecem linia de finish.

Cu toate evenimentele nefaste pot spune ca m-am simtit bine la concurs, traseul mi-o placut n-as fi crezut ca te poti da 55 de km in jurul Bucurestiului pe niste poteci asa faine:D
Sper ca la urmatoarele concursuri lucrurile sa mearga mai bine.

Sa calcati cu grija pe lentilele mele cand mai mergeti pe traseu poate faceti pana!:))
PS.Stati linistiti ca sunt de plastic.